Procesul de recrutare reprezintă un punct critic de vulnerabilitate pentru multe organizații, depășind riscurile tradiționale din fabrici sau șantiere. Pe măsură ce standardele ESG și cerințele de due diligence devin mai riguroase, companiile nu se mai pot limita la verificarea contractelor semnate cu agențiile de recrutare. Lipsa vizibilității asupra intermediarilor poate declanșa investigații, litigii și costuri reputaționale semnificative, afectând direct stabilitatea afacerii.
Problema principală rezidă în fragmentarea informațiilor privind parcursul real al candidaților. Deși o companie știe cu cine are un contract, este rar să aibă detalii despre cine a efectuat selecția reală, ce promisiuni i s-au făcut angajatului sau ce taxe au fost plătite pentru a ajunge la locul de muncă. Există riscul ca un candidat să ajungă la activitate cu o datorie egală cu două salarii, chiar dacă prestatorul a declarat contractual că nu percepe taxe.
Directiva (UE) 2024/1760, cunoscută sub numele de CSDDD, schimbă perspectiva asupra responsabilității în lanțul de furnizori. Această reglementare impune entităților vizate să gestioneze efectele negative asupra drepturilor omului și mediului în operațiunile proprii, filiale și în relațiile relevante din lanțul de activități. O simplă politică de conformitate nu este suficientă; organizațiile trebuie să demonstreze cum identifică expunerea la risc și cum intervin efectiv.
Impactul financiar și operațional poate fi devastator, în special în industrii precum cea auto. O companie care recrutează 150 de lucrători din afara Uniunii Europene poate constata ulterior că intermediarii din țara de origine au perceput taxe ilegale. Astfel, beneficiarul poate fi nevoit să investigheze întregul lanț, să solicite restituirea sumelor, să schimbe prestatorul și să gestioneze întârzierile de producție cauzate de plecări.
Calendarul implementării directivei este deja stabilit pentru statele membre. Transpunerea în legislația națională trebuie finalizată până la 26 iulie 2028, iar noile reguli vor începe să fie aplicate începând cu 26 iulie 2029. Directiva vizează companiile din Uniunea Europeană cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă mondială de peste 1,5 miliarde euro, precum și societățile-mamă ale grupurilor care depășesc aceste praguri.
Pentru departamentele de HR, responsabilitatea devine concretă prin monitorizarea traseului candidatului și testarea mecanismelor de sesizare. Este esențial ca personalul extern să poată utiliza canalele de comunicare, indiferent de limba vorbită. Companiile pot externaliza procesele de administrare a forței de muncă, însă nu pot externaliza responsabilitatea pentru modul în care sunt tratați oamenii pe care se bazează activitatea lor economică.