În luna mai a anului 2014, România a reușit să revină în categoria de investiții recomandate, cunoscută sub denumirea de „investment grade”. Agenția de rating Standard & Poor's a decis ridicarea ratingului suveran al țării de la nivelul BB+ la BBB-, oferindu-i totodată o perspectivă stabilă. Această decizie a pus capăt unei perioade de aproape șase ani în care indicatorul de creditabilitate al României a fost încadrat în zona speculativă, numită de investitori „junk”.
Procesul de ascensiune a fost unul complex, fiind rezultatul unor ajustări începute încă în timpul crizei financiare internaționale. În octombrie 2008, Standard & Poor's retrogradase România de la BBB- la BB+, invocând riscurile crescute pentru economia reală. Agenția a subliniat atunci nivelul ridicat al îndatorării sectorului privat și dependența accentuată de finanțarea externă. Această retrogradare a plasat țara în prima treaptă sub categoria de investiții, semnalând o vulnerabilitate majoră în fața volatilității piețelor globale.
Pentru a corecta dezechilibrele, România a implementat măsuri de ajustare fiscală extrem de dure în perioada care a urmat. În 2010, autoritățile au redus salariile din sectorul public cu 25% și au aplicat reduceri ale transferurilor sociale. Totodată, cota TVA a fost majorată de la 19% la 24%, în timp ce cheltuielile cu bunurile și serviciile au fost limitate. Aceste acțiuni au avut scopul de a reduce deficitul și de a restabili încrederea investitorilor în capacitatea de plată a statului.
Consolidarea fiscală a fost susținută și de un acord stand-by cu FMI în 2009, în valoare de aproximativ 12,9 miliarde de euro. Această finanțare a ajutat la corectarea dezechilibrelor externe și fiscale, permițând scăderea datoriei externe de la 74,4% din PIB în 2012 la 59,9% în 2014. În același timp, deficitul bugetar a scăzut semnificativ, ajungând la un nivel de 1,9% din PIB în 2014, sub ținta de 2,2% stabilită inițial în programul bugetar.
Alte reforme structurale au contribuit la îmbunătățirea profilului de risc, inclusiv stabilizarea sistemului bancar și reformarea companiilor de stat. Listarea Romgaz a fost un exemplu relevant al procesului de reformă, în paralel cu dereglementarea sectorului de energie. Sistemul bancar a ajuns în 2014 să prezinte niveluri solide de capital și lichiditate. Aceste schimbări, împreună cu revenirea la creșterea economică, au permis agenției să recunoască stabilitatea noii traiectorii de finanțe publice.
Ratingul suveran este un indicator esențial care reflectă capacitatea unei țări de a-și onora datoriile, influențând direct costul împrumuturilor pe piețele internaționale. O trecere de la categoria speculativă la cea de investiții permite statelor să acceseze capital la rate mai mici. În cazul României, această tranziție a necesitat o disciplină fiscală riguroasă și o gestionare atentă a deficitului de cont curent, care a scăzut la niveluri de 1-1,5% din PIB.