România a raportat cea mai mică creștere a costului orar al forței de muncă din Uniunea Europeană în trimestrul al doilea al anului 2026. Conform datelor Eurostat, avansul total a fost de doar 1,8% față de aceeași perioadă a anului precedent, în condițiile unei medii europene de 3,2%. Această evoluție a fost marcată de o performanță slabă a indicatorilor de cost în comparație cu zona euro, unde creșterea a fost de 3,1%.
Analiza detaliată a componentelor costului arată că, în timp ce costurile salariale au crescut cu 1,8%, cheltuielile non-salariale, reprezentând costurile indirecte suportate de angajatori, au avut un avans de 1,9%. Din aceste date, se observă că dinamica generală a fost puternic influențată de sectorul non-business. În acest segment, costul orar al forței de muncă a înregistrat o scădere de 3%, fiind cea mai dură reducere observată la nivelul Uniunii Europene.
În contrast cu scăderile din sectorul non-business, alte ramuri economice au prezentat o dinamica mult mai robustă. În sectorul construcțiilor, costul orar cu forța de muncă a crescut cu 5,7% în trimestrul al doilea față de anul anterior. De asemenea, industria a înregistrat un avans de 3,6%, iar sectorul serviciilor a raportat o creștere a costurilor de 2,8%, evidențiind o diversitate a evoluțiilor în funcție de domeniu.
Sectorul construcțiilor a fost urmat de industria extractivă, care a avut un avans de 5,63%, și de activitățile de servicii administrative și suport, cu o creștere de 5,33%. Totodată, în hoteluri și restaurante s-au consemnat creșteri de aproape 5%, la nivel de 4,99%. În industria prelucrătoare, avansul a fost de 4,07%, în timp ce activitățile profesionale, științifice și tehnice au crescut cu 4,03%, indicând o presiune salarială mai mare în anumite ramuri.
Pe de altă parte, anumite domenii au experimentat scăderi semnificative ale costurilor cu forța de muncă. În administrația publică, costul orar a scăzut cu 5,79% față de trimestrul al doilea din 2025, iar în sectorul învățământului, reducerea a fost de 4,70%. Aceste date sunt confirmate și de indicatorii raportați de Institutul Național de Statistică, care menționează că indicatorul ajustat după numărul de zile lucrătoare a fost cu 0,32% mai mic față de trimestrul precedent.
Evoluția costurilor cu forța de muncă în România reflectă o fragmentare a dinamicii economice, unde creșterile din industria de construcții și servicii sunt contrabalansate de scăderile din administrație. Această situație este în contextul unei perioade în care indicatorii macroeconomici europeni rămân ridicați, evidențiind o diferență de performanță între România și restul Uniunii Europene în ceea ce privește dinamica anuală a costurilor de angajare.