România se află în ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de circularitate, înregistrând un nivel de doar 1,3%, conform raportului Starea Climei din 2026. Această cifră reflectă o performanță extrem de scăzută față de media europeană, punând în pericol autonomia strategică a țării. Specialistul în sustenabilitate Alex Laibăr avertizează că, fără reglementări stricte și educație publică, România riscă să rămână blocată la acest prag critic de utilizare a resurselor.
Modelul economic actual, bazat pe procesul liniar de cumpărare, utilizare și aruncare, generează pierderi financiare masive la nivel global. Se estimează că acest sistem duce la pierderea a aproximativ 1 euro din fiecare 3 euro produși de economia mondială. La nivel global, apare un „Decalaj de Valoare” (Value Gap) de 25,4 trilioane de euro, sumă care reprezintă aproape 31% din PIB-ul mondial, pierdută anual din cauza practicilor liniare care nu reciclează resursele.
În Uniunea Europeană, rata de circularitate este de 12,2%, fiind mult sub obiectivul de 24% stabilit prin Clean Industrial Deal pentru anul 2030. Din cauza ritmului actual de consum, UE nu va reuși să atingă ținta impusă. Alex Laibăr recomandă ca o măsură imediată pentru România ar fi creșterea taxei de depozitare a deșeurilor la groapă, pentru a descuraja această practică atât pentru municipalități, cât și pentru populație.
Securitatea resurselor a devenit o problemă de reziliență industrială, însă peste 93% din materialele economice provin din surse virgine. Pentru a stimula tranziția, se propune sistemul de eco-modulare, prin care producătorii plătesc taxe în funcție de reciclabilitatea ambalajelor. Un ambalaj ușor de reciclat, precum cartonul simplu, va atrage taxe mai mici decât un plastic mixt, încurajând companiile să aleagă opțiuni mai sustenabile care vor fi mai ieftine pentru consumatori.
Problema este agravată de decalajul de preț dintre materiile prime. În prezent, materiile prime virgine sunt mai ieftine decât cele reciclate, iar PET-ul reciclat de grad alimentar poate costa cu până la 800 de euro pe tonă mai mult decât cel virgin. De asemenea, deșeurile de la finalul ciclului de viață generează pierderi anuale de 10 trilioane de euro, reprezentând valoarea activelor precum clădiri sau utilaje casate prematur fără o recuperare eficientă.
Reglementările europene precum PPWR și ESPR impun standarde stricte pentru ambalaje și designul sustenabil al produselor. În România, legislația națională, prin OUG 92/2021 și Legea 17/2023, obligă firmele să implementeze colectarea separată la sursă și să raporteze anual datele către Agenția pentru Protecția Mediului. Aceste măsuri vizează transformarea resurselor în active care să rămână în uz pentru cât mai mult timp posibil.