Digitalizarea proceselor și capacitatea ANAF de a gestiona volume masive de date au modificat fundamental modul de desfășurare a inspecțiilor fiscale. În contextul actual, companiile nu mai pot conta doar pe corectitudinea întocmirii documentelor, fiind obligate să demonstreze că informațiile declarate reflectă realitatea activității lor economice. Această evoluție este determinată de presiunea reducerii deficitului bugetar și de adaptarea autorității la noile realități economice prin instrumente digitale avansate.
Conform analizei realizate de Călin Stan, Partener în cadrul Avocat Băncilă Diaconu și Asociații SPRL, accentul inspecțiilor se mută de la verificarea formei documentelor către o analiză integrată a datelor. Dacă anterior controalele se concentrau pe existența facturilor și a justificativelor, acum inspectorii urmăresc coerența întregului model de afaceri. Obiectivul principal este de a verifica dacă profitul și baza impozabilă declarate sunt în concordanță cu activitatea economică desfășurată efectiv de contribuabil.
O zonă de maxim interes pentru organele de control rămân serviciile intragrup, precum cele de management, IT sau consultanță. În aceste cazuri, simpla existență a contractelor sau a facturilor este considerată o condiție necesară, dar insuficientă pentru a justifica dreptul de deducere. Autoritatea fiscală verifică dacă societatea a obținut un beneficiu economic concret prin achiziția acestor servicii și dacă prestarea acestora este justificată în raport cu ansamblul activităților economice ale firmei.
De asemenea, tranzacțiile dintre persoane afiliate și prețurile de transfer sunt supuse unei supravegeri stricte. ANAF analizează condițiile financiare aplicate împrumuturilor intragrup, dobânzile și dacă tranzacțiile comerciale respectă principiul valorii de piață. Inspectorii verifică dacă operațiunile reflectă condiții similare celor acceptate de operatorii independenți, punând un accent deosebit pe analiza de congruență între realitatea economică și prețul aplicat în tranzacții.
Sistemul RO e-Factura și deconturile de TVA joacă un rol crucial în identificarea riscurilor fiscale. Neconcordanțele dintre veniturile declarate pentru impozitul pe profit, datele din declarațiile informative și facturile electronice reprezintă puncte de plecare pentru ajustări fiscale sau extinderea verificărilor. Riscul fiscal nu mai provine doar din erori de calcul, ci și din lipsa reconcilierii între diversele fluxuri de raportare digitală pe care autoritatea le poate corela rapid.
Evoluția controlului fiscal reflectă o tranziție de la verificarea punctuală a unor acte contabile la monitorizarea continuă a consistenței datelor. Într-un regim de digitalizare avansată, capacitatea unei companii de a explica rapid orice abatere identificată de algoritmii de analiză de risc devine esențială pentru gestionarea costurilor și a probabilității unui control fiscal extins.