Sistemul de gestionare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) din România traversează o perioadă de transformare marcată de o creștere a eficienței colectării, dar și de bariere administrative semnificative. Un raport elaborat de Consiliul Concurenței indică faptul că noile reglementări impuse operatorilor pot limita atât intrarea pe piață, cât și menținerea acestora, reducând presiunea concurențială. Această situație afectează capacitatea întregului sistem de a gestiona volumele tot mai mari de echipamente electrice și electronice (EEE) care ajung în țară.
Noile condiții de licențiere pentru organizațiile de transfer de responsabilitate (OTR) au devenit mult mai stricte față de alte categorii de deșeuri. Pentru a obține licența, aceste entități trebuie să dețină o cotă de piață de cel puțin 5% pentru o categorie de EEE și să constituie o garanție de două milioane de lei în favoarea Administrației Fondului pentru Mediu (AFM). Aceste sume trebuie acoperite din surse proprii sau credite, fără a utiliza fondurile colectate de la producători prin Timbrul verde, ceea ce pune presiune pe organizațiile mici și mijlocii.
Impactul acestor măsuri asupra numărului de operatori este deja vizibil în datele colectate. Numărul de OTR-uri a scăzut de la 19 în perioada 2021-2023, fiind estimat la doar 14 unități pentru anul 2026. Consiliul Concurenței avertizează că această scădere poate limita opțiunile producătorilor și poate consolida poziția doar a organizațiilor mari. Pe lângă dificultățile de licențiere, operatorii de tratare se confruntă cu cerințe tehnice riguroase conform standardelor CENELEC, care necesită investiții masive în echipamente și personal calificat.
Infrastructura de tratare a deșeurilor prezintă, de asemenea, o distribuție geografică inegală în România. În anul 2024, aproximativ o treime din județele țării nu dețineau nicio unitate de tratare autorizată, ceea ce generează riscuri de concentrare. În timp ce Bucureștiul și județul Ilfov cumulau 40 de unități de tratare, alte zone aveau doar între 1 și 5 puncte de lucru. Această asimetrie, combinată cu înăsprirea condițiilor de autorizare, poate duce la o dependență de un număr limitat de operatori și la scăderea capacității globale de tratare.
Deși colectarea a îmbunătățit rata de la 33% în 2020 la 57% în 2025, costurile pentru sistem rămân ridicate. În 2023, contribuția pentru gestionarea DEEE a fost de aproximativ 4,4 euro/locuitor în România, o valoare superioară celor din Olanda (3,3 euro) sau Italia (1,7 euro). De asemenea, compararea tarifelor Timbrului verde este dificilă, deoarece fiecare OTR utilizează subcategorii proprii. Pentru telefoanele mobile, în 2026, tarifele au variat între 0,1 lei și 2,5 lei pe bucată, o diferență de 25 de ori.
Gestionarea deșeurilor electronice se bazează pe principiul răspunderii extinse a producătorului (REP), prin care importatorii și producătorii de EEE suportă financiar procesul de reciclare. În România, aceștia își transferă obligațiile către organizațiile colective (OTR) care finanțează colectarea și tratarea. Acest mecanism asigură că deșeurile generate de produsele introduse pe piață sunt procesate conform standardelor de mediu, deși costurile aferente sunt reflectate în prețul final plătit de către consumatori.