Vasile Pușcaș, care a ocupat funcția de negociator-șef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004, a oferit o evaluare critică asupra parcursului de integrare europeană. În declarațiile sale, fostul negociator subliniază că, în condițiile economice actuale, procesul de pregătire pentru Zona Euro este departe de a fi finalizat. El estimează că este necesar un interval de zece ani pentru ca țara să poată aborda această etapă într-un mod sănătos și sustenabil.
Analiza sa evidențiază un grad avansat de destructurare la nivel economico-financiar, dar și la nivel socio-politic în cadrul României. Vasile Pușcaș susține că, pentru a ajunge în anticamera Zonei Euro cu o bază solidă, este imperativ ca țara să își „repare casa” pe parcursul unui deceniu. Conform fostului negociator, obiectivele de integrare monetară pot deveni un proiect de țară autentic, însă acest lucru depinde de o formulare clară și de asumarea responsabilităților de către autorități.
Fostul negociator critică și modul în care elitele politice abordează integrarea europeană deplină, considerând că raportarea la obiectivul Zonei Euro pare să fie o simplă opțiune statală. El observă că această abordare vorbește elocvent despre lipsa apetitului pentru o integrare reală și profundă. Pentru ca procesul să fie unul de succes, Vasile Pușcaș consideră că obiectivele trebuie nu doar asumate, ci și urmate cu rigurozitate pe termen lung.
În ceea ce privește gestionarea resurselor de la nivelul Uniunii Europene, Vasile Pușcaș a punctat o eroare strategică de durată. El afirmă că, în ultimele două decenii, guvernele României s-au concentrat pe absorbția fondurilor europene în Trezoreria din București, în loc să le utilizeze ca instrumente de dezvoltare. În primele exerciții financiar-bugetare de după 2007, accentul a fost pus pe „cum să luăm banii europeni”, lipsind o strategie coerentă pentru politici de dezvoltare economico-socială.
Abia în ultimii ani s-a început o schimbare de paradigmă în ceea ce privește utilizarea acestor resurse financiare. Vasile Pușcaș menționează că fondurile europene au început să fie privite ca surse investiționale destinate infrastructurii de transport și sectorului social. Această evoluție indică o trecere treptată de la simpla absorbție a banilor către o utilizare orientată spre proiecte structurante, deși parcursul către o economie stabilă rămâne unul complex și lung.
Integrarea în Zona Euro implică respectarea unor criterii stricte de convergență, care vizează stabilitatea prețurilor, controlul deficitului bugetar și gestionarea sustenabilă a datoriei publice. În contextul european, aceste indicatori macroeconomici sunt esențiali pentru a asigura reziliența unei economii în cadrul monedei unice. România se află în proces de aliniere la aceste standarde, însă provocările structurale menționate de experți rămân obstacole semnificative în calea aderării la moneda unică.