România dispune de resurse de energie cu costuri relativ reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, însă aceste avantaje nu se reflectă în facturile consumatorilor. Această discrepanță este cauzată de modul în care a fost reorganizată producția de electricitate prin separarea companiilor pe forme de energie. În urma restructurării, producătorii de energie ieftină concurează pe o piață unde prețul este stabilit de sursele scumpe, ceea ce anulează beneficiul economic pentru populație.
Procesul de reorganizare a sistemului a început prin restructurarea CONEL în anul 2000, moment în care activitățile au fost separate în societăți independente. Această fragmentare a transformat un portofoliu integrat, unde hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele aveau roluri complementare, într-un grup de companii cu interese comerciale proprii. Astfel, în loc de optimizarea întregului sistem național, fiecare producător urmărește acum propriile venituri, profituri și planuri de investiții, fără a mai prioritiza costul minim pentru economie.
Mecanismul european de merit order determină modul în care se formează prețul pe piață, permițând surselor scumpe să influențeze costul întregii cantități tranzacționate. În acest sistem, energia este ofertată în funcție de costurile marginale, iar toți producătorii acceptați sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii. Dacă ultima unitate de producție necesară este o centrală pe gaze cu costuri ridicate, atât hidrocentralele, cât și parcurile fotovoltaice sunt plătite la acel preț marginal.
Analiza semnată de Dumitru Chisăliță, președinte AEI, subliniază că această structură permite producătorilor de energie ieftină să obțină profituri suplimentare din diferența dintre costul real și prețul de vânzare. În loc ca acest surplus să ajute la reducerea prețurilor, el rămâne în profitul companiilor, în timp ce consumatorii plătesc prețul impus de sursele scumpe. Din acest motiv, deși România are un mix energetic diversificat, arhitectura pieței actuală trage prețurile în sus.
Problema fundamentală constă în faptul că reforma energetică a confundat concurența cu fragmentarea sistemului. Deși piața este necesară, modelul de organizare a societăților pe forme de energie este considerat unic în lume și produce efecte secundare neprevăzute. O reformă eficientă ar trebui să transforme diversitatea resurselor țării într-o energie accesibilă, însă în prezent, sistemul produce companii profitabile și consumatori care achiziționează energie la prețuri ridicate.
Sectorul energetic român este caracterizat printr-un mix diversificat, incluzând hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Această diversitate ar putea asigura competitivitate economică, însă mecanismele de tranzacționare și structura de proprietate a producătorilor limitează impactul pozitiv al resurselor ieftine asupra economiei naționale.