România se află într-un moment de tranziție strategică, deoarece începutul producției din Neptun Deep coincide cu procesul de eliminare a importurilor de gaze rusești din Uniunea Europeană. Conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), această suprapunere reprezintă o fereastră de oportunitate majoră. Totuși, experții avertizează că, fără o abordare națională riguroasă, riscurile financiare vor fi suportate direct de populație prin facturi de energie mai mari.
Producția de gaze din Neptun Deep este preconizată să înceapă în prima jumătate a anului 2027. Aceasta coincide cu termenele limită impuse de Uniunea Europeană pentru renunțarea la resursele rusești. Mai exact, la 1 ianuarie 2027 se va închide accesul la gazele lichefiate (GNL), inclusiv contractele pe termen lung, în timp ce pentru gazele prin conducte termenul limită este 30 septembrie 2027, cu posibilitatea unei amânări până la 1 noiembrie 2027.
Analiza AEI subliniază că România ar trebui să își pregătească o poziție puternică în sud-estul Europei prin dezvoltarea unui portofoliu competitiv. Aceasta ar implica nu doar producția proprie, ci și un mix de gaze americane, acces la terminale, capacități de transport și înmagazinare, precum și contracte cu clienți regionali. Fără o strategie care să includă toate aceste componente, achiziția de gaze fără clienți asigurați poate deveni o obligație de plată fără profit.
Asociația critică modul în care deciziile politice pot afecta consumatorii, menționând că o lege votată în Parlament a contribuit la dublarea prețului gazelor marfă în România. În opinia AEI, există riscul ca entitățile statului să aducă gaze scumpe și să le combine cu producția internă pentru a prezenta un succes energetic aparent. În realitate, gazul românesc nu poate compensa costul unei achiziții neeficiente, iar povara financiară ajunge în final la cetățeni.
O altă problemă identificată este micimea ambiției politice în raport cu resursele disponibile. România ar putea utiliza contribuția sa la aprovizionarea regiunii pentru a negocia la Bruxelles finanțări pentru infrastructură, interconectări și proiecte industriale. În loc să construiască parteneriate care să susțină dezvoltarea economică, țara riscă să rămână doar un furnizor de gaze ieftine la export și un cumpărător de gaze scumpe la import, colectând bani exclusiv din facturile propriilor cetățeni.
Contextul energetic european este marcat de o restructurare profundă a fluxurilor de aprovizionare, odată cu renunțarea la dependența de resursele rusești. Această schimbare de paradigmă obligă statele membre să își securizeze infrastructura și să își diversifice sursele de energie. În acest cadru, capacitatea de stocare și rețelele de transport devin elemente critice pentru stabilitatea prețurilor și pentru securitatea energetică a întregii regiuni.
Strategia națională trebuie să prioritizeze predictibilitatea și dezvoltarea industriei, deoarece companiile nu pot suplini absența unei politici de stat clare. AEI concluzionează că, dacă din această oportunitate rezultă doar afaceri slabe și costuri crescute pentru populație, va reprezenta un eșec de guvernare. Valorificarea resurselor din Marea Neagră necesită competență pentru a evita transformarea unei oportunități istorice într-un cost suportat de românul de rând.