Companiile energetice de stat din România sunt tranzacționate la bursă cu o reducere mică față de cele în care statul este doar acționar minoritar, o situație diferită de tendințele de pe alte piețe internaționale. Oana Petrescu, vicepreședinte AMEPIP, subliniază că riscul de proprietar nu este vizibil în nivelul prețurilor acțiunilor, ci se manifestă prin lipsa de previzibilitate a dividendelor. Această dinamică afectează direct investitorii, inclusiv fondurile de pensii care dețin o parte semnificativă din piața locală.
În cadrul indicelui BET, sectorul energiei și al utilităților reprezintă 59% din total, iar cinci companii controlate de stat — Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica și Transelectrica — constituie împreună 35%. Această concentrare înseamnă că un terț din capitalul investit în BET este expus direct deciziilor statului-proprietar. Investitorii cumpără indirect o expunere la un acționar care decide atât nivelul dividendelor, cât și reglementările fiscale aplicabile sectorului energetic.
Analiza profitabilității arată că piața plătește aproximativ 17 lei pentru fiecare leu de profit la companiile de stat, un multiplu mai mare decât media indicelui. În contrast, la companiile precum Petrom sau Electrica, unde statul este minoritar, piața plătește circa 20 de lei pentru același leu de profit. Deși reducerea de preț este de doar 15% față de companiile private, aceasta este mult mai mică decât în Polonia sau Brazilia, unde companiile de stat sunt evaluate semnificativ mai jos.
Lipsa unei reduceri majore de preț în București este explicată prin structura pieței, unde o mare parte din acțiuni este deținută de fonduri de pensii private. Acestea dețin aproximativ 40% din acțiunile tranzacționate în BET și circa jumătate din acțiunile companiilor de stat. Cererea constantă pe un număr limitat de acțiuni disponibile nu permite o corecție a prețurilor, astfel încât proprietarul să primească un semnal prin scăderea valorii activelor.
Problema principală rămâne lipsa de prevedibilitate în distribuirea profitului, deoarece statul poate solicita 90% din profit, în ciuda regulilor care impun distribuirea de cel puțin jumătate. Deciziile privind dividendele sunt adesea luate târziu, după ce companiile și-au elaborat deja planurile de investiții. Această incertitudine afectează capacitatea de finanțare a proiectelor critice, precum scoaterea gazului din Marea Neagră sau retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă.
Evoluția piețelor de capital din regiune indică o interes constant pentru dezvoltarea infrastructurii financiare. În timp ce în România se urmărește stabilitatea companiilor de stat, în Republica Moldova, ministrul Dezvoltării Economice, Claudiu Năsui, a subliniat necesitatea înființării Bursei Internaționale de Valori pentru a susține finanțarea companiilor și a statului, vizând transformarea țării într-un loc atractiv pentru investiții.