Redeschiderea reactoarelor de la Cernavodă ar putea fi amânată până la jumătatea lunii octombrie, în funcție de evoluția prognozelor hidrologice. Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a precizat că situația rămâne rezervată din cauza nivelului scăzut al apei. În prezent, prognozele pentru următoarele zece zile nu indică un debit suficient la intrarea în țară sau la Cernavodă pentru a asigura funcționarea în siguranță a celor două reactoare.
Lipsa apei necesare pentru pompele de răcire ale reactoarelor reprezintă obstacolul principal în procesul de repornire. Cristian Bușoi a explicat că, deși au existat câteva zile cu creșteri ușoare ale debitului, urmează scăderi importante în perioada următoare. Deși nu există motive de alarmă pentru securitatea sistemului, nivelul actual al apei nu permite redeschiderea centralelor în luna septembrie, fiind necesară așteptarea unor condiții mai favorabile.
Pentru a compensa deficitul de energie electrică cauzat de lipsa producției nucleare, România apelează în principal la importuri. Cristian Bușoi a menționat că funcționarea celor patru grupuri din cadrul Complexului Energetic Oltenia a fost un factor important în menținerea echilibrului. De asemenea, centralele pe gaz, precum OMV Brazi și Iernutul vechi, au funcționat la capacitate maximă pentru a susține cererea de energie din sistemul național.
Sursele de energie regenerabilă au jucat un rol crucial în reducerea volumului de energie importată în anumite intervale. În timpul zilei, producția solară a ajutat la acoperirea consumului, în timp ce energia eoliană a oferit suport semnificativ în timpul serii. În momentele cu vânt puternic, producția eoliană a ajuns la 1200 de megawați, reducând importurile sub pragul de 1500 de megawați, însă în perioadele fără vânt, aceste importuri au crescut până la 2500 de megawați.
Evoluția mixului energetic național este influențată direct de disponibilitatea resurselor naturale, precum debitul Dunării sau intensitatea vântului. În perioadele de vârf de consum, dependența de importuri rămâne principala sursă de energie, chiar dacă capacitățile de producție internă, inclusiv cele pe gaz și eoliene, sunt utilizate la maximum. Planurile de rezervă și comitetele specializate sunt activate pentru a gestiona orice eventualitate legată de securitatea energetică.
Sistemul energetic național depinde de un echilibru între producția internă și importuri pentru a menține stabilitatea rețelei. În contextul actual, utilizarea centralelor pe gaz și a resurselor regenerabile este esențială pentru a compensa perioadele în care marile unități de producție, precum cele nucleare, sunt indisponibile din motive tehnice sau de mediu.