Miniștrii energiei din statele membre s-au reunit la Luxemburg pentru a discuta soluții privind reducerea facturilor la energie și protejarea populației în fața instabilității piețelor. Totuși, discuțiile nu au condus la un consens privind implementarea unor măsuri suplimentare, iar Consiliul a decis amânarea adoptării acestora până în decembrie 2026. Situația este critică, având în vedere că aproximativ 50 de milioane de persoane din Uniunea Europeană nu își pot asigura încălzirea locuințelor la un nivel adecvat.
Presiunea asupra sistemului energetic european este alimentată de creșterea prețurilor pe piețele internaționale, de tensiunile din Orientul Mijlociu și de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Recent, prețurile angro ale gazelor naturale au depășit pragul de 97 de euro pe megawatt-oră, acesta fiind cel mai ridicat nivel înregistrat din 2022. În acest context, depozitele de gaze ale Uniunii Europene sunt umplute în proporție de aproximativ 75%, o valoare mai mică față de pragul de 83% înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut.
Comisia Europeană a propus modificarea tarifelor de rețea, care reprezintă aproximativ un sfert din factura medie la electricitate a unei gospodării europene, pentru a încuraja digitalizarea și utilizarea contoarelor inteligente. O altă inițiativă vizează încurajarea consumului de electricitate în afara orelor de vârf și limitarea accizei aplicate electricității la nivelul celei pentru gazele naturale. Totuși, aceste propuneri au întâmpinat opoziția a treisprezece state, printre care Germania și Italia, care solicită retragerea măsurilor privind taxarea gazelor.
Impactul acestor evoluții este direct și pentru România, fiind parte a pieței energetice europene expusă la fluctuațiile prețurilor la gaze și electricitate. Deoarece prețul angro al electricității este stabilit în funcție de costul celei mai scumpe centrale necesare pentru acoperirea cererii, scumpirea gazelor poate crește costurile finale pentru consumatori. Efectele asupra facturilor naționale vor depinde de implementarea politicii de sprijin a gospodăriilor, de structura sistemului energetic și de capacitatea de dezvoltare a infrastructurii de rețea.
Diversificarea surselor de aprovizionare rămâne o prioritate, după ce ponderea importurilor de gaze rusești a scăzut de la 45% la circa 12% până în 2025. Statele membre au apelat la furnizori precum Norvegia, Statele Unite și Algeria, utilizând tot mai mult gazul natural lichefiat (GNL), care este, de regulă, mai scump. Totodată, importanța Strâmtorii Ormuz este crucială, deoarece prin această rută tranzitează aproape 20% din aprovizionarea mondială cu GNL, o zonă afectată de tensiunile geopolitice actuale.
În cadrul Uniunii Europene, statele au cheltuit 17,9 miliarde de euro pentru intervenții de sprijin în acest an, sumă care ar putea ajunge la 38,6 miliarde de euro până la finalul anului. Regulile europene impun atingerea unui grad de umplere a depozitelor de 90% în intervalul 1 octombrie - 1 decembrie, însă diferențele dintre state rămân semnificative. De exemplu, la data de 26 octombrie 2026, depozitele din Germania erau umplute la 62%, în timp ce Italia avea rezerve de peste 90%.