Exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar sunt sever afectate de conflictul dintre Statele Unite, Israel și Iran, ceea ce pune piața mondială de energie într-o stare de criză prelungită. În ciuda reluării parțiale a transporturilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, lipsa unui acord durabil pentru securitatea navigației împiedică normalizarea fluxurilor de gaze. Această situație de incertitudine afectează direct stabilitatea prețurilor la nivel global, în special în regiunile Asia și Europa.
Qatar, care deține aproximativ 20% din capacitatea globală de producție cu aproape 80 de milioane de tone anual, a fost forțat să oprească o mare parte din complexul de la Ras Laffan. Atacurile cu rachete lansate de Iran au distrus aproximativ 17% din capacitatea de export a țării, generând pierderi economice de zeci de miliarde de dolari. Fondul Monetar Internațional estimează că economia Qatarului se va contracta cu 8,6% în 2026, în contrast cu creșterea de 6,1% anticipată anterior.
Deși exporturile de petrol din Golf au ajuns în septembrie la 16 milioane de barili pe zi, reprezentând 80% din nivelul de dinaintea războiului, GNL rămâne la un prag critic. În septembrie, exporturile din Qatar au atins doar 1,6 milioane de tone, un volum care reprezintă mai puțin de un sfert din media anterioară conflictului. Perspectivele pentru luna octombrie sunt și mai alarmante, cu o posibilă scădere a exporturilor la doar 600.000 de tone, pe fondul atacurilor asupra navelor.
Complexitatea tehnică a industriei de lichefiere explică de ce producția de gaze nu poate fi reluată la fel de rapid ca cea de petrol. Lanțul de aprovizionare necesită o coordonare strictă între extracție, procesare și transport, iar flota de nave specializate în GNL este mult mai mică decât cea de petroliere. În plus, lipsa de siguranță din Strâmtoarea Ormuz face ca armatorii să fie reticenți în a trimite nave scumpe prin zona de conflict, riscând blocaje sau atacuri.
Problemele logistice sunt agravate de necesitatea evacuării condensatului, un produs petrolier separat din gaze, a cărui stocare limitată poate obliga la reducerea extracției. QatarEnergy a extins deja notificările de forță majoră, semnalând incapacitatea de a respecta contractele de livrare către clienții internaționali. Chiar dacă țara intenționează să ajungă la 142 de milioane de tone de producție anual până în 2030, aceste obiective de extindere sunt amenințate de nesiguranța din regiune.
Piața energetică globală este extrem de sensibilă la perturbările din Orientul Mijlociu, unde fluxurile de aprovizionare sunt esențiale pentru echilibrul prețurilor. În contextul instabilității geopolitice, orice blocaj în zonele de tranzit strategic, precum Strâmtoarea Ormuz, are un impact imediat asupra costurilor de energie. Această vulnerabilitate a lanțurilor de aprovizionare rămâne un factor de risc major pentru economiile care depind de importurile de combustibili fosili.