România dispune de surse de energie electrică cu costuri de producție reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, însă prețurile pentru consumatori rămân ridicate. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică acest fenomen prin modul în care a fost reorganizat sectorul energetic și prin mecanismul de formare a prețurilor pe piața europeană. Această discrepanță între costul real de producție și prețul de plată este determinată de structura pieței și de regulile de tranzacționare.
Una dintre cauzele principale ale prețurilor mari este separarea companiilor producătoare, proces început în urma reformelor de la începutul anilor 2000. Reorganizarea sistemului, care a inclus și fosta companie CONEL, a dus la fragmentarea activităților în societăți independente. În loc de un sistem integrat, unde hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele erau gestionate împreună pentru optimizarea costurilor, fiecare companie urmărește acum propriile venituri, investiții și profituri comerciale.
Acest model de fragmentare face ca producătorii de energie ieftină să nu aibă un interes direct în reducerea prețului întregului sistem. Conform lui Dumitru Chisăliță, în cadrul concurenței actuale, producătorul care obține electricitate la costuri mici beneficiază de prețurile ridicate, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de avantajul costurilor reduse. Astfel, profitul generat de sursele ieftine rămâne la nivelul producătorilor, în timp ce costurile surselor scumpe sunt transferate în facturile populației.
Mecanismul european de tip „ordin de merit” (merit order) contribuie, de asemenea, la creșterea prețului final prin modul în care se stabilesc ofertele pe piața angro. În acest sistem, prețul întregii cantități tranzacționate este stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii, adică de cea mai scumpă sursă. De exemplu, dacă o centrală pe gaze este necesară pentru a acoperi un deficit de consum, prețul ei ridicat va fi aplicat și energiei produse mult mai ieftin de către sursele fotovoltaice sau hidro.
Expertul subliniază că cea mai mare greșeală a reformei energetice de la începutul anilor 2000 a fost confundarea concurenței cu fragmentarea pieței. Deși România are un mix energetic diversificat, organizarea companiilor pe tipuri de producție limitează optimizarea costurilor. Dumitru Chisăliță susține că o eventuală reformă ar trebui să prioritizeze accesul populației și al firmelor la electricitate la prețuri competitive, nu doar profitabilitatea companiilor energetice.
Sectorul energetic românesc este influențat de diverse factori de cost, inclusiv de contractele de furnizare, taxele aplicabile și costurile de transport și distribuție. În contextul actual, stabilitatea prețurilor depinde de echilibrul dintre producția internă și mecanismele de tranzacționare pe piețele europene, unde prețul marginal determină valoarea finală a energiei electrice pentru întregul grup de ofertă.