Ilie Bolojan a gestionat interimul la Ministerul Energiei timp de cinci luni, perioada cuprinsă între 5 aprilie și 5 octombrie 2026. Această perioadă a fost marcată de provocări majore pentru sistemul energetic românesc, inclusiv investiții întârziate, producție controlabilă insuficientă și o secetă severă. Deși ritmul administrativ a fost ridicat, analiza Asociației Energia Inteligentă evidențiază faptul că viteza proceselor de guvernare nu se traduce încă în rezultate energetice palpabile pentru populație.
În timpul mandatului său, Ilie Bolojan a coordonat gestionarea crizei prin convocarea producătorilor, operatorilor și a marilor consumatori. Acesta a pregătit măsuri precum reducerea voluntară a consumului și limitarea unor consumatori industriali ca soluție de ultimă instanță. România a reușit să traverseze perioadele critice fără întreruperi generalizate, o performanță administrativă într-un sistem fragil, însă resursele au fost utilizate prin importuri masive, utilizarea cărbunelui și dependență de condițiile meteorologice.
Proiectele de infrastructură rămân într-un stadiu de dezvoltare fără finalizări concrete. Deși a fost oferit sprijin conducerii Romgaz și s-a fixat un nou termen pentru proiectul Iernut, rezultatele rămân în așteptare. Un alt demers important este preluarea Azomureș de către Romgaz, un pas care ar putea salva o industrie strategică, însă succesul depinde de repornirea competitivă a fabricii, fără a genera pierderi pentru Romgaz sau a utiliza gaz subvenționat netransparent.
Investițiile tehnologice, precum schemele de 100 de milioane de euro pentru contoare inteligente și cele de 150 de milioane de euro pentru stocare, nu au dus încă la reducerea facturilor. Contoarele inteligente necesită acces la date și tarife dinamice pentru a fi utile consumatorului. În mod similar, implementarea bateriilor de stocare trebuie să fie precedată de studii transparente, pentru a evita situația în care politicile publice devin doar instrumente comerciale pentru furnizorii de echipamente.
Pe planul managementului, Ilie Bolojan a diagnosticat problemele companiilor de stat, vizând salariile și bonusurile legate de indicatori formali în detrimentul investițiilor. El a solicitat auditarea contractelor de mandat și schimbarea criteriilor de performanță. Totuși, analiza subliniază că un audit nepublicat sau un reproș televizat nu constituie o reformă reală sau o sancțiune managerială, lipsa de transparență și de consecințe clare rămânând o problemă majoră de guvernare.
Protecția consumatorului rămâne un punct critic, România utilizând în continuare plafonări și compensații întârziate pentru a gestiona scumpirile. În contextul actual, deciziile politice privind securitatea energetică și gestionarea resurselor sunt supuse unei supravegeri juridice și administrative intense. În ciuda eficienței în gestionarea urgențelor, sistemul energetic românesc nu beneficiază încă de proiectele critice finalizate, de stocarea energiei sau de o arhitectură simplă pentru protecția celor vulnerabili.