Mecanismul european de certificate de emisii de CO2 a generat venituri masive pentru România, însă modul de utilizare a acestor fonduri rămâne un subiect de interes major. În contextul dezbaterilor privind competitivitatea industrială, Florentina Manea, general manager în cadrul Carbon & Energy Management, subliniază necesitatea de a analiza direcția în care au fost direcționate sumele colectate prin tranzacționarea acestor instrumente de mediu.
Sistemul de certificate de emisii, stabilit de Comisia Europeană încă din anul 2005, impune un preț pentru fiecare tonă de CO2 emisă de companii. România face parte din acest mecanism de la anul 2007, fiind obligată să demonstreze deținerea certificatelor pentru emisiile care depășesc alocările gratuite. Florentina Manea menționează că, de la implementarea schemei, numărul companiilor implicate a scăzut de la 243 la aproximativ 135 de entități.
Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră în România arată o scădere de aproximativ 55% în ultimul deceniu, cu o prognoză de 67-68% pentru anul 2026. Deși o parte din această reducere provine din tehnologii curate și eficiență energetică, Florentina Manea precizează că o componentă semnificativă a rezultat din diminuarea activității unor capacități industriale. Scumpirea certificatului, ajuns la 75-80 de euro/MWh, a fost accentuată de creșterea prețului gazelor naturale.
Din perspectiva veniturilor statului, România a încasat aproximativ 5,07 miliarde euro din licitația de CO2 până în anul 2024, conform ultimului raport al Comisiei Europene. Estimările indică faptul că această sumă va depăși 5,5 miliarde de euro până în anul 2026. Din aceste încasări, circa 42% au fost direcționate către bugetul de stat, în timp ce restul de 40% au fost alocate către Fondul pentru Mediu.
Viitorul schemei de emisii se îndreaptă către o etapă în care politica de decarbonizare trebuie să fie strâns corelată cu securitatea energetică și competitivitatea industrială. Comisia Europeană propune noi mecanisme pentru ca banii generați prin prețul carbonului să susțină investițiile în tehnologii cu emisii reduse. Una dintre direcțiile principale vizează păstrarea alocărilor gratuite pentru sectoarele care se confruntă cu riscul de relocare a activității.
Mecanismul de tranzacționare a certificatelor de emisii de CO2 funcționează ca un instrument de piață prin care se pune un cost economic poluării. Prin acest sistem, unitățile de emisii pot fi tranzacționate între statele membre și companii, transformând emisiile de carbon într-o componentă directă a costurilor de producție pentru industriile responsabile de poluare.