Competitivitatea proiectelor fotovoltaice și de stocare a depășit simplul calcul al prețului pe megawatt instalat, punând accent pe viteza de execuție și gestionarea riscurilor de reglementare. George Drobot, Managing Director Sunotec Romania, a subliniat acest aspect în cadrul conferinței „Romania’s Green Momentum”, organizată de Energynomics. Pentru investitori, capacitatea de a atinge data de operare comercială (COD) la termen este esențială, transformând timpul de lansare pe piață într-un indicator de performanță.
Sunotec, un grup EPC cu sediul în Bulgaria activ din 2012, este prezent în România din 2025 ca integrator de sistem. Compania oferă servicii de engineering, procurement and construction, utilizând peste 1.700 de angajați mobilizați pe șantierele din Europa. În prezent, Sunotec gestionează proiecte de stocare în construcție cu o capacitate de 500 MWh și două proiecte fotovoltaice finalizate de 120 MWp. Portofoliul de proiecte de stocare aflate în etapa de ofertare depășește 5 GW.
Lanțul de aprovizionare reprezintă un risc major, în special prin posibila eliminare a componentelor chinezești de pe piața europeană. George Drobot a avertizat că restricțiile privind invertoarele și sistemele de conversie a puterii (PCS) ar putea prelungi semnificativ termenele de livrare. În prezent, livrarea unor unități PCS produse în China necesită aproximativ 8-9 luni. Deși există producători chinezi cu capacități în Europa, numărul acestora este redus, ceea ce poate încetini obiectivele de dezvoltare.
Echipamentele de racordare pentru proiectele de 110 kV sunt supuse unor noi presiuni reglementare privind utilizarea gazelor fluorurate. Soluțiile convenționale cu SF6 au un termen de livrare de 8-9 luni, însă variantele fără SF6 pot ajunge la 14 luni. George Drobot a menționat un caz în care un finanțator a refuzat varianta cu SF6 din motive de risc, ceea ce a amânat funcționarea proiectului până în 2028. Rolul unui EPC este de a prezenta investitorului riscul pe care acesta este dispus să îl accepte.
În contextul tranziției energetice, capacitatea de a transforma proiectele din pipeline în unități funcționale depinde de accesul la echipamente și de execuția riguroasă. Diferența dintre planificare și capacitatea reală pusă în funcțiune va fi dictată de gestionarea riscurilor de disponibilitate. Pentru investitorii din sectorul energetic, time-to-market a devenit un element central în evaluarea bancabilității oricărui proiect de regenerabile, alături de indicatorii financiari tradiționali.
Sectorul energetic românesc traversează o perioadă de transformări majore, axată pe securitatea furnizării și modernizarea infrastructurii. În timp ce proiectele de regenerabile avansează, discuțiile privind rețelele de transport și unitățile de bază, precum cele de la Cernavodă, rămân relevante pentru echilibrul sistemului. Dezvoltarea proiectelor de stocare și fotovoltaice este strâns legată de capacitatea rețelelor de a absorbi noua putere instalată.