Sistemul energetic național a înregistrat, sâmbătă seara, 3 octombrie, un volum de importuri de energie electrică care a depășit producția internă totală. Conform datelor furnizate de Transelectrica, importul instantaneu a ajuns la aproximativ 3.400 MW, în condițiile în care producția națională livrată în rețele era de doar 2.900 MW. Această situație, considerată rară, a aproximat limita maximă de interconexiune a rețelei, care este stabilită la 4.000 MW.
Producția internă a fost afectată de o scădere semnificativă a aportului de energie hidro, cauzată de secetă și de debitul redus al Dunării. În intervalul respectiv, hidrocentralele au generat sub 1.000 MW, la fel ca și centralele pe cărbune, care au produs sub pragul de 1.000 MW. De asemenea, producția eoliană a fost aproape inexistentă, iar absența luminii solare a eliminat contribuția resurselor fotovoltaice la mixul energetic de seară.
Analiza indicatorilor de piață indică faptul că prețul scăzut nu a fost motivul preferării importurilor în detrimentul centralelor termoelectrice. În intervalul orar respectiv, prețul în piața pentru zilele următoare (PZU) era de peste 1.900 de lei/MWh, un nivel suficient de ridicat pentru ca centralele pe gaz și cele pe cărbune să producă și să vândă în piața spot. Prețurile de peste 1.000 de lei/MWh sunt observate frecvent în fiecare seară.
În ceea ce privește funcționarea unităților de producție, centralele pe gaze operau la o putere de aproximativ 1.250 MW, în timp ce cele pe cărbune furnizau sub 600 MW. Situația este complicată de faptul că mai multe grupuri pe gaze sunt oprite, iar cele pe cărbune ar putea avea insuficiențe de combustibil. Totuși, pentru această zi nu au fost raportate avarii tehnice care să explice aceste niveluri de producție.
Echilibrul sistemului energetic național este pus la încercare în perioadele de vârf de consum de seară, în special atunci când resursele eoliene sunt absente. Lipsa funcționării centralei de la Cernavodă și capacitatea de stocare redusă pentru energia fotovoltaică, în contextul sezonului actual, aduc sistemul aproape de limite critice. Această vulnerabilitate este accentuată de dependența de importuri atunci când producția hidro și cea regenerabilă sunt insuficiente.
Monitorizarea indicatorilor de la Transelectrica este esențială pentru gestionarea fluxurilor de energie și asigurarea stabilității rețelelor de transport. În România, capacitatea de interconexiune reprezintă pragul critic prin care energia poate fi transferată între statele membre ale rețelei europene de energie electrică. Gestionarea acestor limite este vitală pentru prevenirea instabilităților în momentul în care consumul crește, dar producția locală scade semnificativ.