Reactoarele centralei nucleare de la Cernavodă ar putea fi repornite abia spre mijlocul lunii octombrie, în funcție de evoluția prognozelor hidrologice. Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a declarat că redeschiderea nu va avea loc în luna septembrie, sub nicio formă. Decizia este strâns legată de nivelul debitului Dunării, care influențează direct capacitatea de răcire a reactoarelor.
Situația actuală este descrisă de Cristian Bușoi ca fiind rezervată, din cauza prognozelor pentru următoarele zece zile. Nivelul apei la Cernavodă și debitul de la intrarea în țară nu permit momentan redeschiderea în siguranță a celor două reactoare. Acest lucru este necesar pentru a asigura cantitatea de apă necesară funcționării pompelor de răcire ale reactoarelor, proces critic pentru securitatea operațională a centralei.
Deși au existat creșteri ușoare de debit în ultimele două sau trei zile, se anunță scăderi importante în perioada următoare. Cristian Bușoi a precizat că aceste scăderi nu sunt de natură să provoace alarme sau să pună în pericol securitatea, existând planuri de rezervă și comitete pregătite. Totuși, nivelul actual al apei nu permite încă trecerea la faza de redeschidere a unităților de producție nucleară.
Pentru a compensa pierderea energiei electrice provenite de la Cernavodă, România va recurge în principal la importuri. Cristian Bușoi a menționat că funcționarea cu patru grupuri a Complexului Energetic Oltenia, precum și centralele pe gaz de la OMV Brazi și Iernutul vechi, au fost esențiale. Acestea, alături de alte unități mai mici, au funcționat la capacitate maximă pentru a susține cererea de energie.
Capacitățile solare și eoliene au jucat un rol important în echilibrarea sistemului energetic. În perioadele de vârf, producția eoliană a ajutat la reducerea importurilor, care au scăzut sub 1500 de megawați în seri cu vânt puternic, față de 2500 de megawați în absența acestuia. Înainte de închiderea reactoarelor, surplusul de energie solară era uneori exportat către Bulgaria, însă acum producția solară este utilizată pentru a înlocui cei 1200-1300 de megawați în bandă.
Evoluția acestor indicatori de producție și import este monitorizată constant de autorități pentru a menține stabilitatea rețelei naționale. Capacitatea de producție internă, formată din surse termice, regenerabile și nucleare, determină necesitatea importurilor de energie în perioadele când debitul fluviului sau condițiile meteorologice limitează funcționarea principalelor unități de bază din sistemul energetic românesc.