Situația rezervelor de gaze naturale în Europa prezintă disparități semnificative între statele membre, în contextul pregătirilor pentru sezonul rece 2026–2027. România se poziționează peste media europeană, având un grad de umplere al depozitelor de 86,2%, în timp ce media Uniunii Europene este de 74,2%. Datele furnizate de Gas Infrastructure Europe (GIE) pentru data de 15 octombrie 2026 indică faptul că depozitele românești au un volum de aproximativ 29,19 TWh de gaze stocate.
În comparație cu performanța României, Germania traversează o perioadă de stocare mult mai scăzută, cu un grad de umplere de doar 60,62%. Această cifră reprezintă aproximativ 149,94 TWh de gaze, o scădere față de nivelul de 75,5% înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut. Situația Germaniei este considerată critică pentru stabilitatea pieței europene, având în vedere necesarul masiv de energie pentru industrie, producerea de electricitate și încălzirea locuințelor.
Pe plan regional, Ucraina a reușit să acumuleze 16 miliarde de metri cubi de gaze naturale în depozitele sale subterane, un nivel record din 2020. Sergii Fedorenko, directorul general interimar al companiei Naftogaz, a indicat că aceste stocuri au depășit nivelul de sub 14 miliarde de metri cubi de la sezonul rece precedent. Această evoluție este marcată de atacurile rusești asupra infrastructurii energetice, care au vizat instalații de producție, prelucrare și transport de petrol și gaze.
Ucraina deține o capacitate totală de stocare de aproximativ 30 de miliarde de metri cubi, fiind una dintre cele mai mari din Europa. Din acest motiv, Kievul a propus partenerilor europeni utilizarea capacității sale subterane pentru depozitarea gazelor, încercând să transforme această resursă într-un avantaj strategic. Deși este importator net de gaze și nu mai cumpără direct de la Rusia din 2015, țara a fost obligată să importe cantități record din cauza temperaturilor scăzute și a atacurilor asupra infrastructurii.
Clasamentul european al gradului de umplere a depozitelor este condus de Polonia, cu 98,88%, urmată de Portugalia cu 95,51% și Italia cu 89,36%. România ocupă o poziție solidă, fiind urmată de Franța, care are un nivel de 87,39%. La polul opus, pe lângă Germania și Slovacia, care are doar 55,42%, se află și Belgia, cu un grad de stocare de 60,91%, evidențiind fragmentarea securității energetice în cadrul blocului european.
Gestionarea stocurilor de energie rămâne un subiect de securitate națională și regională, mai ales în perioadele de temperaturi scăzute. În România, infrastructura energetică este monitorizată constant pentru a asigura continuitatea furnizării, în contextul în care incidentele tehnice sau de infrastructură pot afecta direct aprovizionarea locală. Monitorizarea indicatorilor de stocare prin instituții precum GIE este esențială pentru evaluarea riscurilor de aprovizionare în perioada iernii.