Petrișor Peiu, liderul grupului senatorial AUR, a criticat strategia guvernamentală în sectorul energetic, evidențiind discrepanțele majore dintre prețurile gazelor naturale din Uniunea Europeană și cele din Statele Unite ale Americii. Conform datelor furnizate de acesta, prețul gazelor tranzacționate în UE a crescut cu peste 243% de la începutul anului, ajungând la un nivel de 97 de euro pe megawatt-oră. În contrast, pe piața din SUA, cotația a scăzut cu 17%, fiind de 24 de ori mai ieftină decât în Europa.
Parlamentarul a punctat faptul că deciziile de a închide capacitățile de producție pe cărbune din complexele Turceni și Rovinari sunt problematice. Această tranziție se face în favoarea unor centrale pe gaze naturale care prezintă întârzieri semnificative sau care lipsesc complet din planurile oficiale ale guvernului. În viziunea lui Petrișor Peiu, energia produsă pe cărbune rămâne cu 30% până la 50% mai ieftină comparativ cu producția viitoarei unități de la Mintia, chiar și după includerea costurilor pentru certificatele de emisii de gaze cu efect de seră.
Situația investițiilor din sectorul energetic autohton este marcată de blocaje majore care afectează planificarea pe termen lung. Centrala de la Iernut înregistrează o întârziere de șapte ani, în timp ce unitatea de la Mintia consemnează un decalaj de doi ani față de termenele stabilite. Mai mult, proiectele de la Turceni și Ișalnița nu mai sunt incluse pe agenda guvernamentală, ceea ce complică strategia de asigurare a stabilității energetice prin noile capacități de producție planificate.
Pe lângă evoluția gazelor, cotațiile internaționale arată creșteri semnificative și pentru petrol. Prețul petrolului a crescut cu 77% la New York și cu 90% la Londra, în timp ce sortimentul rusesc Ural, utilizat ca referință pentru rafinăriile din țară, a înregistrat o creștere de 127%. Aceste variații de preț la benzină și gaze naturale generează presiuni suplimentare asupra ratei inflației, afectând direct stabilitatea economică generală.
Evoluția acestor costuri de bază are un impact direct asupra bugetului de stat și al companiilor. Scumpirile menționate pot duce spre o dublare a costurilor energetice pentru entitățile economice și pot crește volumul datoriei publice necesare pentru susținerea măsurilor de plafonare a facturilor destinate populației. Această presiune financiară pune sub semnul întrebării sustenabilitatea actualelor politici de protecție a consumatorilor în fața volatilității piețelor de energie.
Monitorizarea prețurilor la energiile fosile și a cotațiilor petroliere rămâne un indicator esențial pentru prognoza inflației și pentru gestionarea deficitului bugetar. Volatilitatea piețelor de mărfuri, precum cea observată la nivelul New York sau Londra, influențează direct costurile de producție și de transport, determinând necesitatea unor ajustări constante ale politicilor fiscale și ale mecanismelor de subvenționare a consumului de energie.