Sistemul Energetic Național a înregistrat un moment de dominație totală a energiei fotovoltaice în cursul zilei de luni, 5 octombrie 2026. În momentul de vârf, producția totală de energie a fost de 4.702 MW, dintre care o parte masivă de 3.000 MW a fost generată exclusiv de soare. Această cifră indică faptul că sursa solară a furnizat aproximativ două treimi din întregul volum de energie produs în țară, marcând un nivel record de penetrare a acestui tip de generare.
Această explozie a capacității fotovoltaice în timpul orelor de zi a dus la o reducere drastică a contribuției celorlalte surse de generare. Termocentralele care utilizează cărbunele și hidrocentralele au fost forțate să își diminueze semnificativ producția pentru a compensa prezența solară. Situația este considerată îngrijorătoare pentru siguranța Sistemului Energetic Național, deoarece acest proces se realizează prin suprimarea celorlalte surse de energie, care sunt adesea mai scumpe sau mai puțin competitive în acest context.
Impactul economic asupra companiilor de energie tradiționale este unul sever, deoarece veniturile acestora sunt direct afectate de scăderea producției. Reducerea capacității de generare pune presiune pe bugetele acestor firme și creează riscul unor concedieri masive ale personalului calificat. Competiția este accentuată de faptul că energia fotovoltaică este cea mai ieftină sursă, beneficiind de subvenții prin certificate verzi și de un acces garantat în rețea, în timp ce sursele precum hidro sau termo sunt șubrezite.
În perioadele de vârf solar, surplusul masiv de energie generat de panourile fotovoltaice este direcționat către exporturi. Rețea națională exportă cantități semnificative de energie excedentară către țările vecine, profitând de producția abundentă. Totuși, acest echilibru este extrem de temporar și durează doar câteva ore. Odată cu apusul soarelui, producția solară scade imediat la zero, ceea ce provoacă o pierdere instantanee a celor mii de megawați generați anterior.
După dispariția producției solare, sistemul energetic se vede obligat să depindă masiv de importurile de energie pentru a acoperi cererea populației și a economiei. În aceste momente, dependența de piețele externe devine atât de accentuată încât cantitatea de energie importată de afară depășește numărul de megawați generați intern. Această fluctuare extremă între surplusul de zi și deficitul de seară pune sub semnul întrebării stabilitatea continuă a furnizării de electricitate.
Evoluția mixului energetic evidențiază o vulnerabilitate structurală în ceea ce privește gestionarea intermitenței surselor regenerabile. Deși energia solară reduce costurile în orele de vârf, lipsa unor capacități de stocare sau a unei baze de producție stabilă obligă țara să recurgă la importuri masive. Această tranziție către un model dominat de fotovoltaic necesită o reevaluare a modului în care sunt gestionate sursele tradiționale pentru a asigura continuitatea energetică.