Piața carburanților din România se confruntă cu o decizie legislativă ce ar putea genera dezechilibre structurale semnificative. Proiectul de lege nr. 162/2026, care vizează reglementarea intervenției statului asupra pieței țițeiului și a produselor petroliere până la 31 octombrie 2026, introduce un mecanism de limitare a adaosurilor comerciale. Această reglementare se va raporta la nivelurile de profitabilitate practicate în anul 2025, oferind posibilitatea unei singure ajustări în funcție de inflația aferentă acelui an.
Problema centrală identificată constă în asimetria dintre participanții la piață, deoarece actuala formulă legislativă creează tratamente diferite. În timp ce activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor rezultate din procesarea țițeiului sunt exceptate de la plafonare, la fel și activitățile de import și prima vânzare a produselor petroliere importate beneficiază de aceleași excepții. Astfel, operatorii care controlează rafinării sau realizează importuri pot stabili marjele în condițiile pieței, fără constrângerile legale aplicabile distribuitorilor.
Distribuitorii și comercianții independenți rămân însă supuși limitărilor stricte ale adaosului comercial mediu pentru benzină și motorină. Această diferență de tratament poate declanșa fenomenul de „margin squeeze”, adică strângerea marjei, prin care profitabilitatea este transferată către rafinării. Într-un astfel de scenariu, un distribuitor independent, care nu deține o rafinărie, poate fi forțat să achiziționeze carburant la prețuri ridicate, pentru a se confrunta ulterior cu o marjă la pompă insuficientă pentru acoperirea costurilor operaționale.
Costurile reale ale operatorilor independenți, precum transportul, depozitarea, salariile, energia și întreținerea stațiilor, nu pot fi eliminate prin simpla adoptare a unui plafon legal. Dacă marjele de la nivelul distribuției sunt prea mici, acești participanți riscă să comercializeze în pierdere sau să își piardă capacitatea de investiții. Această presiune economică ar putea duce la o concentrare mai mare a pieței, în care marile grupuri petroliere, integrate vertical, câștigă cotă de piață pe măsură ce rețelele independente se retrag.
Consecința finală a acestui mecanism ar putea fi creșterea prețului la pompă pentru consumatorul final, chiar dacă scopul legii este protecția acestuia. O piață cu o concurență mai slabă, dominată de puțini jucători mari, reduce diversitatea ofertei și capacitatea de a corecta prețurile prin competiție. Dacă regimul de plafonare asimetric este menținut, riscul este ca intervenția statului să nu producă reducerea de preț anticipată, afectând în ultimă instanță interesele economice ale populației.
La nivelul procesului legislativ, proiectul de lege nr. 162/2026 a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputaților la solicitarea Ministerului Finanțelor, în data de 14 octombrie 2026. Această etapă oferă autorităților posibilitatea de a reevalua impactul asupra concurenței înainte de o eventuală decizie privind prelungirea regimului până la 31 martie 2027. Este esențial ca orice intervenție să fie coerentă pe întregul lanț comercial pentru a evita crearea unor dezechilibre noi.