Europa intră în sezonul rece sub presiunea unor semnale de alarmă care amintesc de criza energetică din 2022. Piața este afectată de depozite de gaze insuficient umplute, prețuri ridicate la combustibili și o aprovizionare cu gaze lichefiate (GNL) perturbată de conflictul din Orientul Mijlociu. Pe piața germană, contractele pentru energia electrică livrată în ianuarie au depășit pragul de 180 de euro pe MWh, reprezentând o creștere de peste 60% față de nivelul de anul trecut.
Factorul principal care alimentează această scumpire este gazul natural, având un impact direct asupra prețului electricității. La data de 17 septembrie, depozitele europene erau umplute în proporție de aproximativ 69%, o valoare semnificativ mai mică față de media de 85% înregistrată în aceeași perioadă în ultimii cinci ani. Germania și Țările de Jos, care dețin împreună circa 35% din capacitatea de stocare a UE, se confruntă cu dificultăți majore în refacerea rezervelor.
Instabilitatea din Orientul Mijlociu complică suplimentar situația aprovizionării prin afectarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz. Această perturbare a lovit livrările de GNL din Qatar și Emiratele Arabe Unite, ducând la o scădere temporară a disponibilității pe piața globală. Reuters estimează că aproximativ 36 de milioane de tone de GNL au fost scoase de pe piață, forțând Europa să concureze direct cu cumpărătorii din Asia pentru aceleași încărcături.
Riscul de volatilitate este accentuat de dependența de condițiile meteorologice, în special de energia eoliană. Dacă o iarnă rece va fi însoțită de perioade cu vânt slab, producția de energie regenerabilă va scădea exact când cererea este maximă. Ulf Ek, director de investiții la Northlander Commodity Advisors, estimează că, într-un astfel de scenariu, prețurile angro ale electricității ar putea crește cu până la 50%, dacă restricțiile de livrare din Orientul Mijlociu persistă.
Deși prețurile angro pot exploda, transferul acestui cost către consumatori nu este automat sau mecanic. Furnizorii utilizează adesea contracte de achiziție în avans pentru a amortiza variațiile bruște, iar mecanismele de protecție tarifară variază între statele membre. Totuși, menținerea prețurilor ridicate pe termen lung poate crește costurile industriale și poate alimenta inflația, complicând astfel politica monetară a autorităților europene.
Situația actuală diferă de cea din 2022 prin diversificarea surselor și reducerea dependenței de gazul rusesc prin conducte. În perioada de vârf a crizei precedente, prețurile gazului au atins 300 de euro/MWh, iar electricitatea a depășit 1.000 de euro/MWh. Deși prețul gazului a urcat de la 30 la aproximativ 80 de euro/MWh, nivelurile rămân sub extremele istorice, deși vulnerabilitatea la șocurile pieței globale de GNL a crescut.