România se confruntă cu o formă de sărăcie energetică, fenomen definit prin situația în care cheltuielile unei gospodării pentru energie depășesc pragul de 10% din veniturile sale. Conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), țara este afectată direct de politicile energetice, având unele dintre cele mai mari facturi de la nivelul întregului bloc comunitar. Această presiune financiară transformă energia dintr-un serviciu obișnuit într-o povară structurală pentru numeroase familii.
La nivelul Uniunii Europene, estimările AEI indică faptul că aproximativ 17–22% dintre gospodării ar depăși acest prag critic de 10% din venituri. Această cifră reprezintă zeci de milioane de familii pentru care costurile cu electricitatea, gazul, energia termică și combustibilii reprezintă o presiune constantă asupra bugetului. Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele AEI, menționează că indicatorul oficial de „incapacitatea de a menține locuința adecvată încălzită” surprinde doar vârful aisbergului, ignorând familiile care plătesc facturile prin sacrificarea altor nevoi.
Diferențele regionale sunt marcante, evidențiind o Europă cu două viteze. În Bulgaria, România și Grecia, între 30% și 40% dintre gospodării alocă mai mult de 10% din buget pentru energie, ajungând uneori la 15–20% din venitul familiilor cu venituri reduse. În sudul Europei, precum Spania sau Portugalia, aproximativ 20–25% dintre gospodării depășesc acest prag, din cauza calității fondului locativ și a volatilității prețurilor. În schimb, în nordul și vestul Europei, precum Finlanda sau Luxemburg, proporția scade la 5–10%.
Factorii care alimentează această problemă variază în funcție de zonă, incluzând ineficiența termică a locuințelor construite înainte de 1990 în Europa Centrală și de Est, sau calitatea clădirilor în sud. Dumitru Chisăliță subliniază că perioada 2022–2023 a demonstrat fragilitatea echilibrului, schemele de plafonare și subvențiile oferind doar un timp limitat, fără a reprezenta soluții structurale. Sărăcia energetică este, astfel, un cumul de factori care afectează siguranța financiară și capacitatea de economisire a clasei medii inferioare.
Analiza avertizează că rata riscului de sărăcie sau excluziune socială ar putea crește spre 23–25% în perioada următoare, pe fondul inflației și a volatilității energiei. O Europă cu o proporție atât de mare de populație în risc devine mai fragmentată politică și mai vulnerabilă la populism. Această tensiune socială poate afecta consensul asupra politicilor externe ale Uniunii Europene, deoarece presiunea costului vieții alimentează partide eurosceptice sau naționaliste, în special în statele din Est și Sud.
Indicatorul de sărăcie energetică este utilizat la nivel internațional pentru a monitoriza vulnerabilitatea populației în fața fluctuațiilor de preț. În cadrul Uniunii Europene, acest concept este strâns legat de capacitatea de a asigura un standard minim de locuire decentă. Monitorizarea acestor praguri de cheltuieli este esențială pentru evaluarea stabilității economice și a echității sociale în cadrul pieței unice europene, în contextul tranziției energetice în curs de desfășurare.