Comisia Europeană analizează posibilitatea de a amâna cu un an introducerea unor obligații privind emisiile de metan aplicabile importurilor de gaze naturale și petrol. Aceste prevederii ar trebui să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2027, însă tensiunile de pe piețele globale de energie și riscurile pentru securitatea aprovizionării europene au pus în discuție acest calendar. Direcția Generală pentru Energie (DG ENER) examinează în prezent această opțiune pentru a evita complicații majore în contextul volatilității piețelor.
Comisarul european pentru Energie, Dan Jørgensen, a confirmat că serviciile Comisiei analizează posibilitățile juridice pentru o astfel de amânare. Această solicitare a survenit după discuții cu numeroase state membre care au exprimat preocupări concrete privind implementarea sistemului. Dan Jørgensen a subliniat că, deși există dificultăți în ceea ce privește partea referitoare la importuri, Uniunea Europeană rămâne angajată în obiectivele de reducere a emisiilor de metan. Orice modificare legislativă va necesita însă decizia Parlamentului European și a Consiliului.
Regulamentul (UE) 2024/1787 impune importatorilor europi de petrol, gaze naturale și cărbune obligații treptate, inclusiv demonstrarea echivalenței sistemelor de monitorizare, raportare și verificare (MRV). Există temeri că riscul unor penalități ar putea descuraja furnizorii să livreze combustibili către Europa într-o perioadă de tensiune. Un document depus la Consiliul UE solicită chiar o amânare de cel puțin trei ani pentru a reduce barierele în calea importurilor și a evita creșterile de preț cauzate de constrângeri legislative.
Presiunea pentru flexibilizare vine și din partea unor lideri politici, precum președintele Franței, Emmanuel Macron. Acesta i-a cerut președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, printr-o scrisoare din 18 septembrie, amânarea aplicației cu un an. Schimbarea poziției Franței este semnificativă, având în vedere că țara fusese anterior un susținător al unor politici europene ambițioase. Furnizorii din țări terțe au nevoie de timp pentru a dezvolta sistemele de monitorizare și capacitățile de certificare necesare.
Riscul principal identificat este redirecționarea cargourilor de GNL și petrol către alte piețe globale dacă cerințele europene devin prea restrictive. Un astfel de scenariu ar putea duce la o restrângere a bazei de furnizori și la o diminuare a capacității de negociere a Uniunii Europene. Totuși, experții subliniază că regulamentul nu interzice importurile începând cu 2027, ci se concentrează în prima etapă pe monitorizare și raportare, nu pe sancțiuni imediate pentru nerespectarea standardelor de emisii.
Mecanismele de monitorizare a emisiilor de metan sunt esențiale pentru politicile climatice ale Uniunii Europene, având în vedere impactul acestui gaz cu efect de seră. În cadrul pieței europene de energie, reglementările privind emisiile afectează nu doar producătorii locali, ci întreg lanțul de aprovizionare extern, de la sursele de extracție până la terminalele de GNL. Echilibrul între securitatea energetică și obiectivele de mediu rămâne un punct critic pentru stabilitatea prețurilor la combustibili.