Ungaria urmărește o strategie de diversificare a surselor de energie pentru a putea renunța complet la gazul natural rusesc până în toamna anului 2027. Ministrul economiei și energiei, István Kapitány, a indicat că țara are la vedere trei alternative majore pentru a asigura acest obiectiv de securitate energetică. Aceste surse includ zăcământul Neptun Deep din România, terminalul LNG din Krk, situat în Croația, și traseul LNG din Grecia.
În prezent, Ungaria are un consum anual de aproximativ 8,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale, fiind dependentă de gazul rusesc care sosese prin „Fluxul Turcesc”. Deși producția internă maghiară se ridică la nivelul de 1,5–2 miliarde de metri cubi pe an, aceasta este insuficientă pentru a acoperi cererea națională. Guvernul condus de Orbán încearcă să mențină sau să crească acest volum prin proiecte de explorare, însă importurile rămân esențiale pentru stabilitatea sistemului.
Proiectul Neptun Deep din România reprezintă o componentă centrală în planurile de aprovizionare ale Ungariei, fiind o sursă promițătoare în Marea Neagră. Dezvoltarea acestui proiect este realizată de OMV Petrom și Romgaz, cu o investiție estimată la 4 miliarde de euro. Rezervele exploatabile sunt de aproximativ 100 de miliarde de metri cubi, iar capacitatea de producție pe platou ar putea atinge 8 miliarde de metri cubi anual, începând cu prima livrare preconizată în 2027.
Există însă incertitudini legate de cantitățile care ar putea fi exportate către Ungaria, în special din cauza necesarului intern al României. Partenerul maghiar potențial, MVM, ar putea fi interesat de un volum de aproximativ 5 miliarde de metri cubi, însă partea română a semnalat dorința de a exercita dreptul de preempțiune asupra gazului extras. Acest lucru ar putea însemna că România va achiziționa producția pentru propriul consum, lăsând către export doar surplusul care depășește necesitățile interne.
Infrastructura de transport ar putea facilita acest proces, gazul de pe platou putând ajunge în Ungaria prin interconectorul Arad–Szeged, care este în continuă dezvoltare. Utilizarea conductelor ar putea fi o soluție mai ieftină comparativ cu transportul de gaz natural lichefiat (LNG) pe cale maritimă. Totuși, succesul separării de sursele rusești depinde de echilibrul dintre preț, capacitatea disponibilă și riscurile geopolitice asociate fiecărei rute de transport identificate de autorități.
Proiectul Neptun Deep este considerat un pilon strategic pentru securitatea energetică regională, având în vedere amploarea investiției și volumul de gaz disponibil. Infrastructura planificată include 10 sonde de producție, trei sisteme subacvatice, o platformă offshore și o conductă de gaz către uscat. În contextul european, capacitatea de a asigura fluxuri alternative de gaz este critică pentru reducerea vulnerabilităților economice în fața fluctuațiilor pieței de energie.