Funcționarea reactoarelor de la Cernavodă este pusă în pericol de seceta severă care afectează nivelul apei din Dunăre. Dependența de curgerea naturală a apei de răcire din brațul Dunărea Veche către bazinul de aspirație al centralei a demonstrat limite tehnice în contextul actual. Autoritățile caută acum soluții pentru a preveni închiderea unităților în cazul în care nivelul fluviului scade dramatic din cauza schimbărilor climatice.
Cantemir Ciurea-Ercău, președintele CNCAN, a declarat că ipotezele tehnice utilizate până în prezent nu au anticipat o secetă atât de severă. El a menționat că nu s-a gândit nimeni la anumite soluții care ar putea fi implementate acum. Printre variantele discutate se numără instalarea de baraje temporare pe fluviu pentru a direcționa mai multă apă către bazinul de aspirație sau utilizarea unor stații de pompare suplimentare.
O altă opțiune tehnică vizează aducerea apei din Canalul Dunăre-Marea Neagră prin intermediul unor pompe specializate. Cantemir Ciurea-Ercău a explicat că aceste echipamente ar putea asigura un debit constant de apă, indiferent de nivelul din fluviu. Decizia finală privind alegerea soluției tehnice potrivite va fi luată de Nuclearelectrica, în colaborare cu Ministerul Energiei, pentru a garanta siguranța operațională.
Comparația cu centralele vecine a fost invocată pentru a evidenția pregătirea diferită a acestora. Bulgaria și Ungaria au anticipat riscurile și au instalat echipamente specifice la centralele Kozloduy și Paks. Totuși, Cantemir Ciurea-Ercău a precizat că modelul de la Kozloduy, care folosește 30 de pompe, nu poate fi replicat direct la Cernavodă. Este necesară o analiză adaptată cerințelor locale și investițiilor de modernizare planificate.
Tentativa de a crește nivelul apei prin amenajarea capului Bala, punctul unde Dunărea se desparte în brațele Borcea și Dunărea Veche, nu a oferit rezultatele scontate. Deși s-a încercat redirecționarea debitului către brațul Dunărea Veche pentru a alimenta centrala, cantitatea de apă acumulată a rămas insuficientă. În momentul în care nivelul apei va atinge valoarea optimă necesară, reactoarele pot fi repornite în aproximativ două zile.
Seceta extremă și fluctuațiile de debit ale fluviilor reprezintă riscuri constante pentru infrastructura energetică. În contextul european, gestionarea resurselor de apă pentru răcirea reactoarelor devine o prioritate de securitate energetică. Retehnologizarea Unității 1 pentru încă 30 de ani de funcționare va fi viabilă doar dacă este însoțită de o rețea sigură de asigurare a apei de răcire, indiferent de variațiile de debit ale Dunării.