România se confruntă cu o vulnerabilitate structurală în ceea ce privește gestionarea gazelor naturale, având o capacitate de stocare limitată în fața unei ierni care poate fi extrem de severă. Expertul în energie Cosmin Păcuraru avertizează că problema principală nu este doar volumul de gaz disponibil, ci și capacitatea de a extrage acest material rapid din depozite. Cu o capacitate activă totală de aproximativ 3,17 miliarde mc, țara riscă să depindă masiv de importuri în perioadele de consum ridicat.
Infrastructura de stocare este concentrată în principal sub controlul unei singure entități de stat, Romgaz, prin intermediul filialei DEPOGAZ Ploiești. Această companie deține 90,5% din capacitatea activă a țării, totalizând circa 2,87 miliarde mc. Singura excepție este depozitul de la Târgu Mureș, operat de Depomureș SA, care deține doar 9,5% din total, fiind sub influența grupului ENGIE, care deține 59% din această companie. Această concentrare reduce reziliența sistemului în cazul unor scenarii de criză.
Sistemul de stocare este extrem de centralizat, bazându-se pe două puncte critice care acoperă împreună aproximativ 70% din capacitatea națională. Depozitele Bilciurești și Sărmășel reprezintă pilonii principali, Bilciurești concentrând singur 44% din capacitatea de stocare și de extracție. Orice incident tehnic la aceste două locații poate transforma o dificultate locală într-o vulnerabilitate națională, deoarece restul depozitelor sunt considerate doar secundare în structura actuală de stocare a gazelor.
O problemă majoră este diferența dintre capacitatea teoretică și debitul real de extracție în perioadele de vârf. Deși Transgaz indică un debit maxim teoretic de 32 milioane mc/zi, în realitate, un reper de vârf de consum este între 25 și 26 milioane mc/zi. Dacă în sezonul rece consumul crește, de exemplu prin funcționarea continuă a termocentralelor de la Mintia sau Iernut, deficitul care trebuie acoperit poate ajunge la 44 milioane mc/zi, depășind capacitatea de extracie.
Proiectele de extindere a capacităților de stocare sunt văzute ca fiind insuficiente pe termen scurt. Planul actualizat al Romgaz pentru anul 2025 indică o creștere la DEPOGAZ, însă termenele de implementare sugerează că sezonul rece 2026-2027 va fi parcurs cu infrastructura actuală. Pentru o securitate reală, este necesară o creștere a stocurilor la 4-4,5 miliarde mc și a unei capacități de extracție de minim 40-45 milioane mc/zi, pentru a evita crizele de debit.
Gestionarea resurselor energetice rămâne un subiect de interes strategic, mai ales când infrastructura de stocare este sub presiune. În contextul global actual, unde fluxurile de materii prime pot fi afectate rapid, capacitatea de reacție a depozitelor de gaze este esențială. România trebuie să asigure un echilibru între volumul stocat și viteza de extracție pentru a evita situațiile în care cererea depășește capacitatea tehnică de livrare în zilele de vârf.