România deține instrumente juridice capabile să protejeze finanțările noi acordate companiilor aflate în restructurare sau insolvență, însă nu dispune de o piață dezvoltată de finanțatori specializați. Această lipsă de actori care să își asume riscul redresării creează un gol între capacitatea băncilor tradiționale și nevoile de capital ale firmelor cu perspective de viabilitate. Speranța Munteanu, Managing Partner VERIDIO Return, a subliniat această problemă în cadrul unui eveniment organizat de Financial Intelligence pe 2 noiembrie.
Băncile pot continua să participe la procesele de redresare prin restructurarea creditelor existente, însă există limite clare. Atunci când restructurarea nu mai oferă o perspectivă credibilă de rambursare, o expunere nouă devine greu de justificat din punct de vedere prudențial și economic. În acest moment critic, profilul de risc și costul capitalului nu mai permit băncilor să majoreze expunerea, lăsând loc unui alt tip de finanțator care să injecteze lichidități noi în afaceri.
Legislația oferă deja protecții, precum rangul prioritar pentru anumite finanțări acordate în perioada de observație în cadrul restructurării preventive. Totuși, Speranța Munteanu menționează că piața nu a construit încă un actor care să intervină sistematic, un așa-numit „finanțator incognito”. Acesta ar trebui să fie un investitor dispus să accepte un risc ridicat în schimbul unei poziții de plată protejate de lege, oferind companiilor timpul necesar pentru a deveni din nou viabile.
Un aspect esențial pentru atragerea acestor investitori este contribuția reală a acționarilor existenți la riscul redresării. Speranța Munteanu subliniază importanța conceptului de „skin in the game”, unde acționarii trebuie să demonstreze implicarea prin aporturi de capital sau acceptarea diluției. Este necesar ca valoarea de redresare să fie evaluată corect, luând în calcul toate creanțele, rangurile de plată și necesarul de finanțare nouă, pentru a determina ce rămâne efectiv pentru acționari.
În cazul companiilor cu acționariat public, intervenția trebuie să respecte regulile europene privind ajutorul de stat. Speranța Munteanu propune ca o soluție de politică publică ar fi crearea unui vehicul de investiții care să participe alături de capitalul privat, în condiții comparabile. Un astfel de instrument ar trebui să aibă un mandat clar și să selecteze companiile pe baza viabilității economice, putând fi testat inițial printr-un proiect-pilot pentru a vedea capacitatea de a atrage investitori privați.
În cadrul sistemului financiar românesc, reglementările privind ajutorul de stat și clasificarea prudențială a creditelor sunt instrumente esențiale pentru monitorizarea riscurilor. Acestea determină momentul în care o companie trece de la o etapă de gestionare a datoriei către o etapă de necesitate a capitalului nou. În prezent, cadrul juridic, precum Legea nr. 85/2014, oferă protecții pentru finanțările intermediare, dar utilizarea lor sistematică de către investitori rămâne o provocare pentru piața locală.