Finalizarea programului PNRR impune o evaluare riguroasă a sumelor încasate, a proiectelor finalizate și a reformelor implementate. Dincolo de absorbția contabilă, miza principală constă în capacitatea de a asigura un motor autonom de finanțare pentru viitor. Calitatea moștenirii acestui program va fi determinată de infrastructura modernizată, de eficiența administrației și de capacitatea instituțiilor de a transforma resursele disponibile în investiții productive, evitând crearea unui gol bugetar greu de acoperit.
Instrumentele de mobilizare a capitalului privat, precum Recovery Equity Fund administrat de Fondul European de Investiții, joacă un rol crucial. Acest fond a fost conceput cu o alocare de 400 de milioane de euro pentru investiții prin fonduri de equity și quasi-equity. În paralel, au fost stabilite acorduri de garantare cu bănci românești, susținute prin PNRR și InvestEU, oferind un cadru pentru partajarea riscului și completarea mecanismelor de finanțare prin piața de capital.
Relansarea economică necesită o abordare strategică asupra fiscalității, vizând reducerea poverii asupra muncii și a investițiilor. O politică economică credibilă trebuie să asigure că creșterea activității nu este urmată de noi prelevări constante asupra contribuabililor. Obiectivul principal ar trebui să fie creșterea durabilă a resurselor disponibile pentru populație și companii, prin gestionarea responsabilă a impozitelor, taxelor și a obligațiilor asupra proprietății, asigurând în același timp stabilitatea regulilor fiscale.
Guvernarea trebuie să demonstreze eficiență prin auditul strict al cheltuielilor publice, evitând transformarea majorărilor de impozite într-un răspuns permanent la dezechilibrele bugetare. Instituțiile trebuie să justifice necesitatea fiecărei categorii de cheltuieli, eliminând programele fără rezultate sau investițiile fără o perspectivă realistă de finalizare. Disciplina bugetară presupune identificarea economiilor concrete și asumarea responsabilității pentru costul inacțiunii, precum proiectele abandonate sau întârzierile care majorează costurile.
Construcția unui mecanism național de finanțare implică utilizarea diversificată a sprijinului public, de la granturi pentru beneficii sociale, la garanții pentru proiecte cu risc de credit ridicat. Participarea la capital sau co-investiția pot fi utilizate pentru etapele incerte ale proiectelor industriale, însă orice avantaj acordat trebuie să fie justificat economic. Este esențial ca structurile de sprijin să nu devină o protecție nelimitată a randamentului privat, ci să faciliteze accesul la credit prin partajarea riscului.
Instituțiile financiare de dezvoltare, precum BID, FNGCIMM sau Exim Banca Românească, trebuie să funcționeze în complementaritate, fără suprapuneri care să consume resurse inutil. BID trebuie să demonstreze capacitate operațională prin rezultate concrete, în timp ce CEC Bank, ca singura bancă comercială cu capital de stat, ar putea adopta un apetit de risc mai dinamic. Coordonarea acestor entități este vitală pentru a acoperi zonele de incertitudine, precum proiectele tehnologice aflate înaintea bancabilității.
În contextul actual, gestionarea tranziției între instrumentele de finanțare europene și menținerea capacității de investiție rămâne o provocare majoră pentru stabilitatea fiscală. Deși cadrul financiar viitor este încă în negociere, capacitatea de absorbție a fondurilor de coeziție va depinde de menținerea unui mediu economic robust și de un climat de investiții predictibil.