Compania de date și analiză Kpler estimează că exporturile de țiței și condensate din Orientul Mijlociu au atins o medie de aproximativ 16,5 milioane de barili pe zi în luna septembrie. Această cifră indică o redresare a volumelor, depășind în ultima săptămână a lunii media de dinaintea conflictului, care era de 18 milioane de barili pe zi. Această creșcare a activității de export a avut un impact surprinzător de redus asupra scăderii prețurilor petrolului pe piețele globale.
Petrolul Brent se tranzacționează în continuare la un preț de aproximativ 100 de dolari pe baril, fiind cu aproape 30 de dolari peste nivelul înregistrat înainte de conflict. Michelle Brohard, director pentru politici și riscuri geopolitice la Kpler, susține că anumite state din Golf ar putea încheia acorduri secrete cu Iranul pentru a asigura continuitatea livrărilor. Această strategie ar fi adoptată din cauza temelor legate de dependența de Washington pentru controlul Teheranului.
„Bănuiesc că se plătește o taxă care asigură trecerea în siguranță a acestor nave”, a declarat Michelle Brohard într-un interviu acordat lui Rory Johnston. Ea a adăugat că aceste țări realizează că situația este nesustenabilă, atât prin necesitatea escortelor de către SUA, cât și prin plata către Iran a unor sume de 10% sau 20% din valoarea încărcăturii. Astfel, se observă o cursă pentru scoaterea mărfurilor cât mai rapid posibil.
Analistul Chris Beauchamp, de la IG Group, a confirmat că totul pare să se desfășoare discret, de la escortarea navelor până la perceperea tacită a taxelor de tranzit de către Iran. Sistemul de transport cu nave-navetă din Golf facilitează tranzitul, însă necesită un număr mare de unitate, ceea ce a dus la creșterea tarifelor de transport și la reducerea disponibilității navelor în afara regiunii. Această complexitate a forțat utilizarea unor lanțuri de transferuri navă-la-navă.
Problema plății taxelor de tranzit este susținută și de aspecte juridice, deoarece conform Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), statelor riverane nu le este permis să impună taxe pentru simpla traversare. Deși Iranul a semnat UNCLOS în 1982, nu a ratificat-o niciodată, susținând că legislația sa maritimă din 1993 guvernează tranzitul prin apele sale teritoriale. Teheranul a luat însă în considerare oficializarea acestor taxe pentru garantarea unui tranzit sigur.
Situația tensionată din Orientul Mijlociu se încadrează într-un context global de instabilitate geopolitică. În timp ce piețele energetice monitorizează fluxurile prin strâmtoarea Ormuz, alte conflicte, precum cel dintre Rusia și Ucraina, generează avertismente privind posibile sabotaje în țări vecine membre NATO, ceea ce accentuează volatilitatea riscurilor de securitate internațională.