Banca Națională a Elveției a raportat un profit de peste 19 miliarde de franci pentru trimestrul al treilea din anul 2026. Această cifră indică o scădere semnificativă de aproape 32% în comparație cu perioada identică a anului 2025. Rezultatul financiar trimestrial este influențat direct de evoluțiile piețelor financiare globale și de fluctuațiile cursurilor de schimb ale monedelor internaționale.
Veniturile generate din deținerile de aur au totalizat 7,6 miliarde de franci în acest interval. Această sumă este mult sub nivelul de 14,3 miliarde de franci înregistrat în trimestrul al treilea din 2025. În același timp, investițiile realizate în active denominate în diverse valute au generat un profit de 11,6 miliarde de franci, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 15% față de perioada precedentă.
Evoluția acestor venituri este strâns legată de performanța activelor și a monedelor. După o apreciere de aproximativ 12% față de dolar în 2025, francul elvețian a suferit o depreciere de circa 3,6% de la începutul acestui an. Totodată, aurul, care a cunoscut o creștere de aproximativ 66% anul trecut, a pierdut peste 7% din valoare pe parcursul anului 2026.
Structura portofoliului de investiții al băncii centrale rămâne concentrată pe active internaționale. La sfârșitul trimestrului al treilea, 61% din rezervele valutare erau plasate în depozite la instituții financiare internaționale și în obligațiuni guvernamentale, în timp ce 28% se aflau în acțiuni și 11% în alte obligațiuni. Din perspectiva monedelor, euro reprezenta 39% din portofoliu, iar dolarul american a ocupat 37%.
Spre deosebire de alte instituții precum Banca Angliei sau Rezerva Federală americană, SNB deține un portofoliu important de acțiuni internaționale. Instituția aplică o strategie de investiții pasivă, urmărind indici bursieri fără a selecta companii individuale, concentrându-se pe societăți mari și mijlocii din economiile dezvoltate. Profitul acumulat în primele nouă luni poate influența distribuirea de sume către autoritățile cantonale elvețiene și către guvernul federal.
Mandatul principal al băncii centrale nu este maximizarea profitului, ci menținerea stabilității prețurilor, cu o țintă a inflației între 0% și 2%. Pentru atingerea acestui obiectiv, instituția utilizează instrumente precum dobânzile și politica valutară. Aceste decizii de politică monetară pot avea un impact negativ asupra rezultatelor financiare, însă sunt necesare pentru controlul inflației în cadrul economiei elvețiene.