Statele din zona euro dezvoltă legături financiare cu Statele Unite într-un ritm mult mai accelerat decât cele dintre țările membre, conform unor avertismente transmise de Boris Vujcic. Vicepreședintele Băncii Centrale Europene a semnalat că această tendință crește vulnerabilitatea economiei europene în fața șocurilor externe, mai ales în contextul actual al tensiunilor geopolitice globale. Situația reflectă dificultățile persistente ale Uniunii Europene în gestionarea pieței unice a capitalurilor.
Cercetările efectuate de instituția financiară arată că barierele care stau în calea investițiilor transfrontaliere în acțiuni între zona euro și Statele Unite au scăzut cu aproximativ 25% începând cu anul 2014. Acest ritm de integrare este de două ori mai rapid decât reducerea obstacolelor care limitează circulația fluxurilor de capital în interiorul blocului european. Boris Vujcic a declarat la o conferință financiară de la Dublin că este frapant faptul că integrarea cu SUA este mai rapidă decât cea internă.
Fragmentarea piețelor europene are un impact direct asupra capacității de rezistență a companiilor în perioadele de criză economică. Datele băncii centrale indică faptul că entitățile cu acționariat preponderent intern și-au redus investițiile cu aproximativ 20% mai mult decât companiile care au investitori internaționali, în timpul șocului provocat de pandemia de COVID-19. Această disparitate demonstrează cât de mult afectează lipsa unei piețe integrate stabilitatea firmelor europene.
O altă diferență majoră între regiuni este modul în care corporațiile reacționează la fluctuațiile prețurilor la energie. În timp ce companiile europene tind să diminueze volumul investițiilor ori de câte ori apare o scumpire a petrolului, corporațiile din Statele Unite nu urmează același model. Această dinamică afectează competitivitatea europeană, deoarece investițiile reprezintă principalul instrument prin care societățile comerciale pot contracara efectele șocurilor economice imprevizibile.
Boris Vujcic a subliniat că această dinamică de fragmentare constituie, în primul rând, o problemă de reziliență a întregului sistem economic și, abia ulterior, o frână pentru creșterea economică generală. Lipsa unei circulații fluide a capitalului între statele membre împiedică formarea unui front economic unitar. Această situație limitează capacitatea Europei de a gestiona riscurile macroeconomice și de a susține dezvoltarea pe termen lung.
Integrarea piețelor de capital este un proces complex care vizează eliminarea barierelor naționale pentru a permite fluxul liber al investițiilor. În Uniunea Europeană, deși există un cadru de reglementare comun, piețele rămân adesea fragmentate din cauza unor restricții locale. Această fragmentare poate limita accesul companiilor la finanțări ieftine și poate reduce eficiența alocării resurselor financiare pe întregul continent.