Datoria publică a Franței a atins niveluri care generează îngrijorări majore pe piețele financiare internaționale, afectând costurile de finanțare ale statului. La sfârșitul celui de-al doilea trimestru din 2026, datoria publică franceză a ajuns la 3.595,5 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 119% din PIB, conform datelor furnizate de INSEE. Această cifră reflectă o creștere față de primul trimestru, când indicatorul era de 117,5% din PIB, semnalând o presiune fiscală tot mai accentuată.
Costurile de finanțare ale statului francez au cunoscut o escaladare semnificativă, randamentul obligațiunilor pe 10 ani atingând 5,06% pe 22 octombrie. Această valoare a urmat un vârf temporar de 5,1415%, cel mai înalt nivel înregistrat din iulie 2002, conform informațiilor de la Reuters. Deși multe împrumuturi vechi au rate mai mici, presiunea crește pe măsură ce obligațiunile ajung la scadență și necesită refinanțare la costuri mult mai ridicate pentru bugetul de stat.
Investitorii manifestă o reticență vizibilă, vânzând obligațiuni franceze pentru a cumpăra titluri de stat germane, considerate active de refugiu. Spreadul dintre obligațiunile franceze și cele germane pe 10 ani a ajuns la aproximativ 177,7 puncte de bază, un nivel similar cu cel din noiembrie 2011, în timpul crizei datoriilor suverane. Această diferență reflectă prima de risc cerută de piață, în timp ce scăderea randamentelor germane confirmă orientarea investitorilor către active mai sigure.
Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, avertizează că Franța se află pe o traiectorie nesustenabilă din punct de vedere fiscal. Economistul subliniază că deficitele bugetare ridicate agravează raportul dintre datorie și PIB, în condițiile în care vârsta de pensionare rămâne o problemă nerezolvată. Paul Krugman a menționat că situația este complicată de îmbătrânirea populației și de riscul ca pierderea încrederii investitorilor să transforme problema într-o criză a datoriei suverane în zona euro.
Comisia Europeană estimează că plățile de dobânzi ale guvernului francez vor crește de la 2,6% din PIB în 2026 la 2,8% în 2027. Această evoluție este însoțită de proiecția unei datorii publice care ar putea depăși pragul de 120% din PIB în cursul anului viitor. Resursele bugetare sunt astfel absorbite de plata dobânzilor, limitând capacitatea statului de a finanța alte cheltuieli publice esențiale, într-un context în care deficitul obligă continuarea împrumuturilor.
Instabilitatea financiară din zona euro a fost marcată în trecut de episoade de volatilitate care au afectat state precum Grecia, Portugalia, Spania sau Italia. În perioadele de criză ale datoriilor suverane, intervențiile băncii centrale și adoptarea măsurilor de austeritate au fost instrumente utilizate pentru a limita riscul de fragmentare a monedei unice, încercând să stabilizeze piețele financiare europene.