Moneda unică a înregistrat luni o depreciere semnificativă, ajungând la un curs de 1,1161 dolari, ceea ce reprezintă cel mai slab nivel față de dolarul SUA din mai 2025. Această scădere marchează o perioadă de patru săptămâni consecutive de declin al valorii euro. Presiunea asupra monedei este alimentată de temerile investitorilor privind datoria ridicată a Franței și de turbulențele politice ce preced alegerile din 2027, afectând cursul și în raport cu francul elvețian și lira sterlină.
Instabilitatea fiscală din Franța a provocat o creștere bruscă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale pe termen lung. Pe piața secundară, randamentele pentru titlurile de stat franceze pe zece ani au urcat de la 4,85% la 4,92%, atingând cel mai înalt nivel de după iulie 2002. Această evoluție indică o scădere a încrederii investitorilor în datoria franceză, în condițiile în care costurile serviciului datoriei depășesc deja vârfurile înregistrate în timpul crizei financiare din perioada 2007-2008.
Evoluția piețelor de capital a dus la o extindere a decalajului de randament, cunoscut sub numele de spread, dintre obligațiunile franceze și cele germane. În timp ce randamentul titlurilor de stat germane pe zece ani a ajuns la 3,62%, diferența față de cele franceze a crescut la 1,31 puncte procentuale, un nivel maxim din 2012. Analistul Chris Weston a avertizat că nu este anticipată o redresare rapidă a euro, subliniind că situația actuală este o continuare a problemelor fiscale recente.
Pe plan global, dolarul beneficiază de un apetit crescut pentru active sigure, în contextul vânzărilor de acțiuni și obligațiuni la nivel mondial. Randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani a urcat la 5,34%, nivelul fiind cel mai ridicat din 2002. Această tendință a fost susținută și de datele privind piața muncii din SUA, unde rata șomajului a urcat la 4,2%, reducând probabilitatea unor noi majorări ale dobânzii de către Rezerva Federală.
Analistul Ninghui Liu de la State Street Investment Management a observat că, deși situația fiscală a Franței este instabilă, reacția piețelor a fost recentă. Acesta a susținut că este vorba mai degrabă despre problemele specifice ale țării decât despre o criză generală a zonei euro, menționând că, dacă dificultățile franceze se vor agrava, celelalte state membre vor interveni. Totuși, temerile de contagiune rămân prezente, amintind de dinamica de la criza datoriilor.
Contextul actual al piețelor financiare globale este marcat de o reconfigurare a fluxurilor de capital, inclusiv prin vânzarea de obligațiuni din Europa către Asia, în special către Japonia. Această mișcare a contribuit la cea mai mare creștere trimestrială a costurilor de împrumut din acest secol, înregistrată în perioada iulie-septembrie 2026, influențând direct stabilitatea monedelor europice și apetitul investitorilor pentru activele din zona euro.