Integrarea piețelor de capital din cadrul zonei euro ar putea oferi companiilor mecanisme esențiale pentru menținerea investițiilor în perioadele de șoc economic. Conform unui studiu publicat de Centrul pentru Cercetare în Politica Economică (CEPR), o piață unică ar permite firmelor să își diversifice sursele de finanțare și să distribuie riscurile într-un mod mai eficient. Această evoluție ar putea ajuta economia reală să absoarbă crize severe prin dezvoltarea unor piețe financiare mai profunde.
Analiza efectuată de autorii studiului evidențiază că firmele din sectoarele puternic afectate de pandemia COVID-19 au reacționat diferit în funcție de structura acționariatului. Companiile care au un acționariat concentrat în țara de origine și-au redus investițiile cu un procent de 20% mai mare față de companiile comparabile care beneficiau de un acționariat diversificat geografic. Această diferență de performanță a început să se manifeste în anul 2020 și a continuat să se amplifice pe parcursul anului 2022.
Pe lângă scăderea investițiilor, companiile cu o concentrare ridicată a acționariatului pe piața internă au înregistrat și alte vulnerabilități financiare semnificative. Aceste entități au avut o scădere mai accentuată a valorii contabile a capitalurilor proprii raportată la dimensiunea companiei, comparativ cu firmele similare. De asemenea, firmele cu acționariat predominant național au suferit scăderi mai mari ale valorii de piață și au apelat într-o măsură mult mai redusă la finanțarea prin emisiuni de acțiuni în timpul crizei.
Structura actuală a proprietății în zona euro rămâne caracterizată de o orientare puternică către piețele naționale, cu modificări minime observate începând din anul 2015. Datele indică faptul că, în medie, 57% din capitalul unei companii din zona euro este deținut de investitori din aceeași țară. În schimb, investitorii din alte state membre ale zonei euro dețin doar 9% din acțiuni, în timp ce investitorii din afara zonei euro reprezintă 34% din totalul acționariatului.
Distribuția geografică a investițiilor transfrontaliere este marcată de un dezechilibru, deoarece în țările unde investitorii autohtoni au o pondere mică, lipsa este acoperită de investitori din afara zonei euro. Germania, Franța și Luxemburg sunt identificate ca fiind surse importante ale deținerilor transfrontaliere din interiorul zonei euro. Autorii subliniază că integrarea piețelor nu înseamnă doar reducerea dependenței de bănci, ci și îmbunătățirea capacității economiei de a rezista șocurilor externe.
Evoluția piețelor de capital este un indicator critic pentru stabilitatea economică regională, reflectând modul în care fluxurile de capital influențează reziliența companiilor. În contextul actual, diversificarea surselor de finanțare rămâne un obiectiv strategic pentru statele din uniunea monetară. Capacitatea de a atrage capital transfrontal din interiorul zonei euro poate reduce dependența de investitorii externi și poate stabiliza valorile de piață în momente de volatilitate ridicată.