Prețul aurului a intrat într-un trend descendent pe termen mediu, înregistrând o depreciere de circa 10% față de ultimul maxim local atins la sfârșitul lunii august. În septembrie, cotația metalului galben a scăzut, tranzacționându-se în jurul valorii de 4.160 de dolari pe uncie în prima parte a zilei de ieri. Această evoluție a avut loc în contextul creșterii prețurilor petrolului și al revenirii temerilor legate de inflație, în timp ce active precum acțiunile tehnologice și Bitcoin au înregistrat creșteri.
Presiunea asupra activului este accentuată de creșterea randamentelor titlurilor de Trezorerie americane și de aprecierea dolarului. Deoarece aurul nu oferă dobândă, majorarea ratelor de dobândă crește costul de oportunitate al deținerii acestuia, făcând investițiile pe piața monetară mai atractive. Kristian Kerr, director pentru strategie macroeconomică și de investiții la LPL Financial, a subliniat că creșterea ratelor reduce atractivitatea relativă a aurului în comparație cu numerarul, care poate oferi randamente reale pozitive după ajustarea pentru inflație.
În ciuda volatilității, băncile centrale continuă să achiziționeze aur pentru diversificarea rezervelor și reducerea dependenței de dolarul american. Banca Populară a Chinei a majorat rezervele cu peste 20 de tone în luna august, marcând cea mai mare achiziție lunară din 2023. Joe Cavatoni, strateg senior la World Gold Council, a explicat că aceste achiziții sunt motivate de siguranța rezervelor și de strategia de diversificare, nu doar de inflație. Un sondaj indică faptul că 89% dintre administratorii de rezerve anticipează creșterea deținerilor de aur în următoarele 12 luni.
Investitorii continuă să direcționeze capital semnificativ către ETF-urile care urmăresc prețul aurului, înregistrând intrări nete de 3,8 miliarde de dolari în septembrie. Aakash Doshi, director global pentru piețele aurului la State Street Investment Management, consideră că aceste alocări sunt structurale, aurul fiind utilizat ca instrument de protecție monetară. Deși majorarea dobânzilor este un factor nefavorabil, Doshi susține că evoluția actuală a curbei randamentelor poate consolida rolul aurului ca activ de refugiu cu o corelație redusă față de alte investiții.
Amy Gower, care coordonează strategia Morgan Stanley pentru metale și sectorul minier, estimează că prețul aurului ar putea depăși pragul de 5.000 de dolari pe uncie până în a doua jumătate a anului 2027. Ea observă că vânzările recente pot fi generate de tranzacționarea algoritmică, identificând pragul de 4.000 de dolari ca un nivel de suport solid. Gower menționează că cererea de aur fizic din partea unor bănci centrale, precum cele din China și Polonia, rămâne un factor de susținere major pentru piață.
În cadrul piețelor financiare, aurul este utilizat de decenii ca instrument de protecție împotriva instabilității economice și a riscurilor geopolitice. Instituțiile suverane urmăresc prin deținerea acestui activ să își limiteze expunerea la sancțiuni sau riscul ca anumite active să fie înghețate de alte guverne. Această strategie de protecție la nivel suveran contribuie la menținerea cererii structurale, chiar și în perioadele în care indicatorii macroeconomici, precum randamentele obligațiunilor, exercită presiuni de vânzare asupra metalului prețios.