Comisia Europeană a reușit să atragă 10 miliarde de euro prin a noua tranzacție sindicalizată cu obligațiuni UE din anul 2026. Operațiunea a fost structurată în două tranșe egale, fiecare având o valoare de 5 miliarde de euro, vizând maturități diferite pe piața de capital. Această mișare face parte dintr-un plan de finanțare mai amplu, prin care instituția europeană urmărește să emită un total de 80 de miliarde de euro în obligațiuni UE în cursul celei de-a doua jumătăți a anului.
Prima componentă a tranzacției a constat în suplimentarea unei obligațiuni existente cu scadența la 12 octombrie 2033. Această tranșă a fost plasată la 96,076% din valoarea nominală, ceea ce a generat un randament de reofertare de 3,775%. Interesul investitorilor pentru acest instrument a fost extrem de ridicat, registrul de ordine indicând cereri de peste 73 de miliarde de euro pentru oferta de doar 5 miliarde, ceea ce reprezintă o suprasubscriere de aproximativ 14,6 ori.
Cea de-a doua parte a operațiunii a vizat lansarea unei noi obligațiuni cu scadența la 12 decembrie 2041. Acest titlu nou, pe un termen de 15 ani, are un cupon de 4,25% și a fost plasat la 98,886% din valoarea nominală, rezultând un randament de 4,353%. Cererea pentru această tranșă a fost și mai masivă, depășind pragul de 87 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă o suprasubscriere de aproximativ 17,4 ori față de suma de 5 miliarde de euro oferită.
Comisia Europeană utilizează un sistem unificat de finanțare, ceea ce înseamnă că aceste fonduri nu sunt rezervate automat unor programe specifice, precum sprijinul pentru Ucraina, apărarea sau NextGenerationEU. Prin această strategie, Comisia emite obligațiuni comune sub marca EU-Bond și gestionează lichiditatea în funcție de nevoile programelor finanțate. Această abordare permite utilizarea fondurilor pentru instrumente precum SAFE pentru investiții în apărare sau pentru sprijinul financiar acordat statelor partenere.
Pentru stabilirea prețurilor, Comisia a utilizat alte obligațiuni UE cu maturități apropiate. Tranșa cu scadență în 2033 a fost plasată cu un spread de nouă puncte de bază față de obligațiunea cu scadență în decembrie 2032, în timp ce noul titlu din 2041 a fost stabilit cu șapte puncte de bază peste obligațiunea care expiră în decembrie 2040. Această metodă de utilizare a propriei curbe de randament facilitează compararea noilor emisiuni cu instrumentele deja lichide pe piață.
În urma acestei tranzacții, datoria totală a UE aflată în circulație a ajuns la aproximativ 856,65 miliarde euro. Din acest stoc de datorie, circa 86,24 miliarde de euro sunt reprezentate de obligațiuni verzi NextGenerationEU, iar 47,98 miliarde de euro sunt titluri pe termen scurt. Planul de emisiuni pentru întregul an 2026 prevede un volum total de până la 180 de miliarde de euro în obligațiuni UE.