Achiziția unui apartament prin credit ipotecar necesită o planificare riguroasă a bugetului familial pentru a evita riscurile financiare pe termen lung. Deși instituțiile bancare permit un grad de îndatorare de până la 40% din veniturile familiei, acest prag nu trebuie utilizat ca o țintă de consum. Expertul Șerban Trîmbițașu recomandă ca rata lunară să nu depășească un sfert, respectiv 25%, din venitul cumulat al familiei, pentru a menține o siguranță financiară adecvată.
Există două motive esențiale pentru care familiile ar trebui să mențină rata la un nivel inferior limitelor bancare. În primul rând, un grad de îndatorare mai mic permite efectuarea unor plăți anticipate lunare, care pot reduce direct principalul creditului și costurile totale ale împrumutului. În al doilea rând, există riscul volatilității dobânzilor, deoarece indicatorii ROBOR și IRCC pot înregistra creșteri care se vor reflecta direct în valoarea ratelor plătite de persoanele cu dobândă variabilă.
Un scenariu critic poate apărea în cazul în care rata lunară se dublează ca urmare a majorărilor de dobândă. Șerban Trîmbițașu explică faptul că o persoană care se împrumută la limita de 40% poate ajunge într-o situație de insolvență sau dificultate extremă, atingând un grad de îndatorare de 80%. Dacă familia se limitează la un prag de 25%, chiar și în cazul unei dublări a ratei, gradul de îndatorare va rămâne la un nivel gestionabil de 50%.
Din perspectiva investiției, achiziția unei locuințe la vârste tinere poate fi privită mai degrabă ca un element de confort decât ca o investiție financiară optimă. Banii blocați într-un imobil ar putea fi utilizați în activități de business, însă proprietatea poate funcționa ca o „pușculiță” pentru cei care au dificultăți în gestionarea cheltuielilor zilnice. Expertul recomandă achiziția de locuințe în special celor apropiați de vârsta pensionării, când chiria devine greu de suportat.
În ceea ce privește costurile imobiliare, un apartament cu două camere într-o zonă decentă din București, construit între 1980 și 1992, poate costa între 90.000 și 130.000 de euro. În cartierul Tei, un apartament renovat integral a fost listat la 120.000 de euro, în timp ce unul similar, dar uzat, s-a vândut cu 95.000 de euro. La aceste sume trebuie adăugate aproximativ 30.000 de euro pentru renovarea și echiparea completă a spațiului.
În sistemul financiar românesc, gradul de îndatorare reprezintă raportul dintre plățile lunare către bănci și venitul net disponibil al solicitantului. Această măsură este utilizată de bănci pentru a evalua capacitatea de rambursare a creditului. Monitorizarea atentă a indicatorilor de referință precum ROBOR sau IRCC este vitală pentru posesorii de credite cu dobândă variabilă, deoarece aceștia influențează direct costul împrumutului pe parcursul contractului.