Costul muncii în România a crescut într-un ritm mai rapid decât valoarea produsă de angajați între anii 2021 și 2024, semnalând finalizarea primei etape a convergenței economice. Un studiu realizat de Consilium Policy Advisors Group (CPAG) relevă faptul că România a înregistrat cea mai mare creștere a acestui indicator în rândul celor cinci economii din regiune analizate. Această evoluție pune sub semnul întrebării modelul de creștere bazat pe salarii, indicând necesitatea unei tranziții către productivitate.
Deși angajații filialelor străine din România costă mai puțin decât cei din Germania sau Franța, productivitatea lor este mult mai scăzută. Raportul dintre costul muncii și valoarea adăugată arată că avantajul firmelor străine din România față de cele din Vest a scăzut la aproximativ 3%. Pentru fiecare unitate de valoare adăugată, firmele străine plătesc 0,58 pentru muncă în România, comparativ cu 0,60 în Vest. În comparație, Ungaria și Polonia mențin un avantaj de peste 14%.
Diferența de ritm între creșterea costurilor și cea a valorii produse este evidentă în datele nominale exprimate în euro. În companiile autohtone, costul muncii pe persoană ocupată a crescut cu 54% în ultimii patru ani, în timp ce valoarea adăugată a crescut doar cu 39%. La nivelul firmelor străine, creșterea costului muncii a fost de 45%, în timp ce valoarea adăugată a înregistrat o creștere de 28%. Această discrepanță afectează direct competitivitatea economică a țării.
Capitalul străin deține o pondere majoră în economia românească, reprezentând 41% din valoarea adăugată și 27,5% din locurile de muncă în 2024. Totuși, există un decalaj masiv în industria prelucrătoare, unde filialele străine ating doar 23-25% din productivitatea din țara de origine. În sectorul auto și cel electronic, unde prezența străină este dominantă, productivitatea rămâne critic de scăzută. Firmele românești din această industrie sunt și mai puțin performante, atingând doar 21% din nivelul omologilor vestici.
Investițiile reprezintă motorul necesar pentru a închide aceste prăpăstii de productivitate prin tehnologii avansate și cercetare. Ponderea investițiilor realizate de firmele străine a scăzut de la 41,5% în 2021 la 33,3% în 2024, ceea ce limitează potențialul de creștere. Ella Kállai, cofondatoare CPAG, subliniază că următoarea etapă necesită orientarea capitalului către activități cu valoare adăugată mai mare, precum ingineria sau procesele de producție complexe, pentru a asigura o convergență sustenabilă.
Contextul macroeconomic recent arată că ajustarea indicatorilor de cost nu se produce prin creșterea eficienței, ci prin scăderea veniturilor reale. În primul semestru al anului 2026, PIB-ul a scăzut cu 0,7%, în timp ce consumul gospodăriilor a coborât cu 2,5%. Deși investițiile au urcat cu 10,9%, inflația anuală a fost de 6,61% în septembrie, ceea ce sugerează că decalajul dintre salarii și productivitate se închide într-un mod social costisitor.