Guvernul Italiei, sub conducerea prim-ministrului Giorgia Meloni, a propus introducerea unei taxe de ieșire pentru persoanele care decid să părăsească țara începând de anul viitor. Măsura, inclusă în proiectul de buget prezentat recent parlamentului, vizează persoanele cu un patrimoniu semnificativ. Consultanții financiari avertizează că această nouă taxare ar putea reduce atractivitatea Italiei pentru expatriații bogați și pentru profesioniștii de înaltă calificare care au ales orașe precum Milano în ultimul deceniu.
Propunerea prevede aplicarea unui impozit de 26% asupra profiturilor pe hârtie realizate de contribuabilii care dețin active în valoare de cel puțin 800.000 de euro. Taxa se va aplica persoanelor care au avut rezidența fiscală în Italia timp de șase din cei zece ani anteriori plecării lor. Guvernul a descris această măsură ca fiind destinată „super-bogaților”, însă experții subliniază că aceasta ar putea încuraja oamenii să părăsească țara înainte de a îndeplini pragul de șase ani de rezidență.
Specialiștii din domeniul juridic și fiscal au semnalat ambiguități majore în cadrul proiectului legislativ. Avocatul Maurizio Fresca de la firma Chiomenti a menționat că nu este clar dacă impozitul se va aplica doar activelor deținute în Italia sau la nivel mondial. De asemenea, există neclarități privind raportarea acestei taxe față de alte scheme de stimulare existentă. Proiectul de lege urmează să treacă prin examinarea parlamentară, etapă în care ar putea fi introduse amendamente sau clarificări necesare.
Impactul financiar estimat pentru Roma este unul moderat în primii ani. Se prevede ca anul viitor să fie încasate doar 3,7 milioane de euro din taxa de ieșire, suma urmând să crească la peste 6,7 milioane de euro în următorii patru ani. Începând cu anul 2032, încasările ar putea scădea la 3,4 milioane de euro pe an, moment în care cei care au părăsit țara vor putea începe să solicite rambursarea taxelor, dacă activele financiare nu au fost lichidate.
În ultimul deceniu, Italia a utilizat regimuri fiscale speciale pentru a combate exodul creierelor și pentru a atrage expatriați înstăriți. Unul dintre cele mai cunoscute mecanisme este „impozitul unic”, prin care persoanele cu venituri mari pot plăti o taxă anuală fixă pe totalul activelor și veniturilor din străinătate timp de 15 ani. La lansarea acestui program în 2017, taxa era de 100.000 de euro pe an, însă recent guvernul a majorat această sumă la 300.000 de euro pentru noii sosiți.
Această mișcare a Italiei se încadrează într-un context global în care guvernele reevaluează modul de impozitare a averilor mari. De exemplu, în SUA, persoanele cu o avere netă de peste 2 milioane de dolari care renunță la cetățenie sau la cartea verde sunt obligate să plătească impozit pe câștigurile de capital aferente activelor lor globale. În același timp, în California, locuitorii urmează să voteze privind un impozit unic pe avere de 5% aplicat miliardarilor.