O simulare economică prezentată de Philip Lane, membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene, indică faptul că producția zonei euro ar putea depăși nivelul de referință cu 3,8% în anul 2030. Acest scenariu este condiționat de o creștere a productivității serviciilor IT cu 30% la nivel mondial. Analiza a fost expusă pe 30 octombrie la San Francisco, în cadrul unui simpozion organizat de Federal Reserve Bank of San Francisco, axat pe relația dintre inteligența artificială și economie.
Modelul utilizat, bazat pe lucrarea MANKIO, presupune o creștere neașteptată și aproape permanentă a productivității totale a factorilor în serviciile IT. Această evoluție implică obținerea unei producții mai mari folosind aceeași combinație de resurse, nu o creștere directă a întregii economii. În urma acestui șoc simulat, nivelul producției zonei euro ar putea fi cu 3,8% mai mare în 2030 și cu 4,1% mai mare pe termen lung, comparativ cu un traseu economic fără această intervenție tehnologică.
Mecanismul de propagare a acestui câștig de productivitate trece prin scăderea prețurilor serviciilor informatice. În cadrul simulării, prețul relativ al acestor servicii scade cu aproximativ o treime, ceea ce determină o creștere a cererii cu 28%. Firmele din alte domenii economice pot beneficia de servicii IT mai ieftine, fapt ce le îmbunătățește capacitatea de producție generală. Totuși, în sectorul unde productivitatea crește, aceeași activitate va necesita însă o cantitate mai mică de muncă.
Impactul asupra pieței muncii prezintă aspecte mixte, cu variații semnificative între categorii profesionale. În sectorul IT, ocuparea angajaților ar scădea cu 4,4%, deși salariile reale ar crește cu 4,3%. Personalul administrativ din afara IT ar înregistra o scădere a ocupării cu 0,9%, dar cu o creștere salarială de 3,2%. În schimb, pentru manageri, profesioniști și tehnicieni din alte sectoare, salariile reale ar putea crește cu 4,4%, fără a influența nivelul de ocupare.
Alte grupuri de lucrători ar beneficia de avantaje salariale fără a suferi modificări în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă. Lucrătorii manuali și cei din sectorul serviciilor ar putea vedea o creștere a salariilor reale de 5,4%. Rezultatele subliniază faptul că o tehnologie nouă poate înlocui anumite sarcini profesionale, dar poate și să completeze alte activități. Totuși, creșterea producției agregate nu oferă detalii despre cine va suporta costurile ajustării economice.
Analiza acestui tip de șoc tehnologic se încadrează în dezbaterile globale despre modul în care automatizarea influențează structura pieței muncii. Cercetările organizațiilor internaționale subliniază că expunerea unor ocupații la inteligența artificială nu implică automat dispariția locurilor de muncă. Adaptarea angajaților va depinde în practică de nivelul investițiilor, de pregătirea personalului și de modul în care companiile decid să își reorganizeze activitatea economică internă.