Italia pregătește implementarea unei noi taxe, denumită „Exit Tax”, care va impune un impozit de 26% asupra câștigurilor de capital acumulate pe teritoriul statului. Măsura este inclusă în proiectul Legii bugetului pentru 2027 și vizează persoanele care își transferă rezidența fiscală în afara frontierelor Italiei. Aplicarea acestei reglementări este programată să înceapă cu transferurile de rezidență efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2027, conform informațiilor din Corriere Della Sera.
Noua taxă este aplicată persoanelor fizice, societăților simple și altor entități asimilate care nu desfășoară activități comerciale. Pentru a fi vizate de această măsură, contribuabilii trebuie să fi avut rezidența fiscală în Italia în cel puțin șase dintre ultimii zece ani fiscali anteriori mutării. De asemenea, valoarea activelor și drepturilor relevante deținute trebuie să depășească pragul de 800.000 de euro, însă depozitele bancare sunt excluse din acest calcul.
Un aspect central al reglementării este impozitarea câștigurilor de capital latente, adică creșterile de valoare înregistrate de investiții care nu au fost încă vândute. Autoritățile fiscale vor calcula baza impozabilă comparând valoarea activelor la momentul transferului rezidenței cu valoarea de achiziție recunoscută fiscal. Astfel, obligația de plată apare chiar dacă investitorul nu a încasat efectiv profitul prin vânzarea instrumentelor financiare, taxându-se doar diferența pozitivă dintre cele două valori.
Cota standard de impozitare este stabilită la 26%, însă titlurile de stat beneficiază de un regim fiscal preferențial. Pentru aceste instrumente, baza impozabilă este redusă la 48,08% din câștigul de capital, ceea ce rezultă într-o cotă efectivă de 12,5%. De regulă, impozitul trebuie achitat în termen de 180 de zile, dar există posibilitatea amânării plății pentru cei care se mută într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu cooperare fiscală adecvată.
În cazul amânării, contribuabilul trebuie să plătească un avans de 50% din suma datorată și să ofere o garanție corespunzătoare. Plata restului de bani poate fi întârziată până la vânzarea activelor, în funcție de destinație. Pentru mutările în cadrul Uniunii Europene, termenul maxim este de cinci perioade fiscale, în timp ce pentru celelalte state eligibile, acest termen poate ajunge până la zece perioade fiscale ulterioare transferului rezidenței.
Introducerea unor astfel de taxe de tip „exit tax” reprezintă o tendință de reglementare fiscală globală, prin care statele încearcă să prevină eroziunea bazei impozabile. Această strategie vizează blocarea fenomenului de transfer de rezidență fiscală realizat exclusiv pentru a evita plata impozitului pe profiturile acumulate în perioada de rezidență anterioară. Prin aceste măsuri, autoritățile fiscale urmăresc să păstreze dreptul de a impozita câștigurile generate în cadrul economiei naționale.
Estimările din raportul tehnic indică faptul că noua taxă ar putea genera venituri brute de 3,37 milioane de euro în 2027. Pentru perioada 2028-2031, încasările estimate sunt de 6,74 milioane de euro anual, însă începând cu anul 2032, veniturile bugetare ar putea scădea din nou la aproximativ 3,37 milioane de euro pe an.