Discuțiile privind modul de impozitare a persoanelor cu averi foarte mari sunt pe agenda autorităților europene și naționale. Un studiu al Comisiei Europene din aprilie 2026 analizează diverse forme de taxare a averii, evidențiind faptul că, deși averea privată în Uniunea Europeană a crescut semnificativ în ultimele trei decenii, taxele pe avere nu generează venituri fiscale relevante în majoritatea statelor membre. Această situație este cauzată de pragurile ridicate, facilitățile și regimurile fiscale preferențiale care restrâng baza de impozitare.
La nivelul Parlamentului European, europarlamentarii și membrii parlamentelor naționale au discutat, la data de 12 octombrie 2026, posibile abordări pentru taxarea persoanelor cu averi foarte mari. Dezbaterile au vizat dificultățile de identificare și evaluare a activelor deținute în multiple jurisdicții, precum și mobilitatea capitalului sau schimbarea rezidenței fiscale. Aceste discuții fac parte din activitatea Subcomisiei pentru chestiuni fiscale (FISC), care lucrează la elaborarea unui raport propriu privind această categorie de contribuabili.
În România, controlul asupra persoanelor cu averi mari este gestionat de o structură specializată din cadrul ANAF, numită Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice (DGCVPF). Această unitate monitorizează persoanele rezidente fiscal în România care dețin o avere estimată de peste 25 de milioane euro. Activitatea DGCVPF include atât verificări documentare punctuale, cât și analize complexe ale situației fiscale personale, pentru a verifica concordanța dintre patrimoniul deținut, veniturile declarate și obligațiile fiscale ale contribuabilului.
Datele recente furnizate de ANAF pentru primul semestru al anului 2026 arată o intensificare a monitorizării prin analiza datelor din perioada 2020-2024. În acest interval, autoritățile au identificat persoanele cu risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile. Rezultatele acestor analize au dus la transmiterea a 313 notificări de conformare, inclusiv către persoane fizice cu averi mari, și la planificarea unor acțiuni de control pentru un total de 571 de persoane fizice.
Eficiența colectării impozitelor este strâns legată de capacitatea autorităților de a accesa informații relevante despre active. Studiul Comisiei Europene subliniază că digitalizarea administrațiilor fiscale, schimbul automat de informații și raportările furnizate de terți sunt instrumente esențiale pentru un control fiscal eficient. Pentru contribuabilii cu patrimonii mari, acest context impune o atenție sporită asupra declarării integrale a veniturilor și a păstrării documentației privind sursele de finanțare și tranzacțiile efectuate.
Monitorizarea fiscală a activelor de mari dimensiuni reprezintă o provocare globală, având în vedere complexitatea structurilor deținute de persoanele cu venituri foarte mari. În contextul european, accentul se pune pe cooperarea internațională pentru a preveni eroziunea bazei impozabile. Autoritățile fiscale tind să utilizeze tot mai mult tehnologiile digitale și structurile specializate pentru a asigura o identificare corectă a activelor și a veniturilor, reducând astfel riscurile de neconformare.