Proiectul Coridorului Vertical de gaze reprezintă o oportunitate de diversificare, dar implică riscuri geopolitice și comerciale semnificative în sud-estul Europei, avertizează Aura Săbăduș. Analistul de la Independent Commodity Intelligence Services subliniază că România trebuie să susțină acest coridor, însă numai sub o supraveghere strictă a originii moleculelor. Fără verificări solide, există pericolul ca gaze rusești să fie introduse pe piață sub alte identități, fiind prezentate ca fiind produse din alte surse.
Interesele Statelor Unite în regiunea sud-est europeană au crescut considerabil, concentrându-se pe zone de la Marea Adriatică până la Marea Egee. Aura Săbăduș observă că acest interes a fost marcat de prezența unor persoane apropiate de Donald Trump Jr., precum investitorul Gentry Beach sau Kimberly Guilfoyle. Aceste figuri au fost asociate cu discuții despre accesul la infrastructura din Bulgaria și posibila reparare a conductei Nord Stream, ceea ce indică o implicare politică și comercială profundă.
Există temeri că anumite proiecte de infrastructură ar putea crea o breșă prin care țările din sud-estul Europei să se îndepărteze de regulile pieței europene. Aura Săbăduș menționează că unele contracte și modalități de comercializare a capacităților de rezervare nu au fost în concordanță cu principiile Uniunii Europene. Această tendință ar putea favoriza mișcările populiste și ar putea submina integrarea economică a regiunii în cadrul structurilor europene tradiționale.
Riscul de a primi gaze rusești prin intermediari este real, având în vedere prețurile din Grecia și Bulgaria care sunt cu un discount de 15-16 euro față de referința TTF din Olanda. Expertul menționează că compania grecească de stat DEPA menține contracte pe termen lung cu Rusia, ceea ce ridică semne de întrebare privind originea gazelor care intră în România prin acest circuit. Moleculele de gaz nu poartă un „drapel” vizibil, fiind necesară o verificare riguroasă a întregului lanț comercial.
În contextul noilor exploatări din Marea Neagră prin proiectul Neptun Deep, România va produce aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaz, ceea ce va genera un surplus. Aura Săbăduș sugerează că acest surplus ar putea fi exportat către Ungaria, Moldova sau Ucraina, oferind o soluție de stocare strategică. Utilizarea cavernelor de stocare din Ucraina ar putea fi o opțiune viabilă, cu condiția existenței unor garanții financiare sau a implicării Uniunii Europene ca reasigurator.
Securitatea energetică regională depinde de capacitatea de a menține fluxuri bidirecționale și de a asigura stabilitatea în triunghiul format din România, Ucraina și Moldova. În ciuda conflictului actual, infrastructura de stocare ucraineană rămâne o resursă strategică datorită redundanței sistemului de transmisie. Consolidarea acestui coridor de securitate este esențială pentru a preveni utilizarea gazelor ca instrument politic de către actorii regionali sau externi.