România se confruntă cu o problemă de organizare și coordonare a sistemului energetic, nu cu o lipsă de resurse, avertizează Asociația Energia Inteligentă. Într-o analiză privind deciziile necesare până în anul 2030, organizația subliniază că țara dispune de gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară și cărbune, însă ajunge să importe energie în perioadele de consum ridicat. Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, identifică 40 de riscuri majore care pot apărea dacă autoritățile nu schimbă modul de implementare a proiectelor.
Costurile pentru sectorul economic au suferit creșteri masive în ultimii doi ani, afectând direct competitivitatea companiilor. Datele prezentate în analiză indică o creștere de 112% a prețurilor la electricitate, de 126% la gaze și de 55% la combustibili. La aceste valori se adaugă taxele, care reprezintă peste 26% din costuri totale. Această situație transformă energia într-o problemă de supraviețuire pentru întreprinderile cu un consum ridicat, crescând volatilitatea prețurilor pe piață.
O vulnerabilitate critică identificată este ordinea deciziilor de retragere a capacităților de producție din sistem. România tinde să renunțe la anumite unități de producție înainte ca noile centrale să fie gata de funcționare. În paralel, dezvoltarea accelerată a surselor regenerabile nu este susținută de o extindere corespunzătoare a rețelelor și a sistemelor de stocare. Fără capacități flexibile care să intervină când vântul sau soarele nu produc, sistemul rămâne fragil și dependent de importuri.
Pentru remedierea acestor deficiențe, Asociația Energia Inteligentă propune zece măsuri prioritare, inclusiv accelerarea proiectelor nucleare de la Cernavodă. Planul vizează dezvoltarea unităților 3 și 4, precum și evaluarea realistă a reactoarelor modulare mici, SMR. Alte recomandări includ utilizarea gazelor din Marea Neagră pentru industrie și agricultura locală, modernizarea coordonată a rețelelor de gaze și termoficare, precum și adoptarea unui Cod fiscal energetic pentru a asigura stabilitatea taxelor aplicate sectorului.
Obiectivele cuantificabile pentru anul 2030 includ obținerea a între 3.500 și 4.500 MW de putere controlabilă nouă sau modernizată. Documentul propune totodată punerea în funcțiune a unor capacități hidroenergetice de cel puțin 500 MW și crearea unor sisteme de stocare de 15 până la 20 GWh. Un alt punct cheie este obținerea a 1.000 MW de consum flexibil, mecanism care ar permite ajustarea consumului companiilor în perioadele de suprasolicitare a sistemului energetic național.
Evoluția pieței energetice rămâne un subiect de monitorizare constantă pentru stabilitatea macroeconomică a țării. În contextul actual, gestionarea resurselor interne și a infrastructurii de transport este esențială pentru a evita creșterea numărului de consumatori vulnerabili. Succesul tranziției va depinde de trecerea de la proiectele doar anunțate la investițiile care funcționează efectiv, asigurând energia disponibilă în orele de consum maxim și reducând dependența de factorii externi.