Asociația Energiei Inteligente (AEI) analizează modul în care sunt comparate costurile dintre sursele de energie regenerabile și cele convenționale, precum cărbunele sau gazul. Conform comunicatului AEI, afirmația că fotovoltaicul și eolianul sunt cele mai ieftine forme de energie este incompletă, deoarece nu ia în calcul dependența de condițiile meteorologice. În timp ce regenerabilele sunt evaluate în forma lor cea mai favorabilă, centralele pe cărbune și gaz sunt penalizate pentru costurile de mediu, mentenanță și obligația de disponibilitate permanentă.
O problemă centrală identificată de AEI este faptul că evaluarea fotovoltaicelor și a parcurilor eoliene omite costurile necesare pentru a asigura o alimentare continuă. Pentru a avea o comparație reală, trebuie incluse costurile pentru stocarea energiei, supradimensionarea capacității, pierderile la încărcare, înlocuirea bateriilor și serviciile de echilibrare a rețelei. Fără aceste elemente, care sunt transferate de fapt în tarifele de rețea și schemele de sprijin, analiza rămâne parțială și nu reflectă costul unui sistem energetic complet și sigur.
În ceea ce privește impactul asupra consumatorilor, AEi indică faptul că un sistem fotovoltaic capabil să asigure continuitatea ar putea costa între 200 și 350 euro/MWh pentru industria. Pentru consumatorii casnici, acest cost ar putea ajunge la un interval de 350-450 euro/MWh. În comparație, energia produsă de cărbune este estimată la 145-235 euro/MWh, iar cea de gaz între 130 și 200 euro/MWh, evidențiind astfel diferențele de cost atunci când se cere o livrare garantată.
Analiza evidențiază și o anomalie în piața europeană, unde prețul este adesea stabilit de ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii, care este frecvent o centrală pe gaz. Deși gazul este penalizat pentru emisiile de CO2, acesta rămâne cel care setează prețul de piață de care beneficiază și producătorii de energie regenerabilă. Această dinamică creează o situație în care gazul susține prețul, în timp ce regenerabilele încasează venituri bazate pe acest preț marginal.
Pe termen lung, durata de viață a echipamentelor reprezintă un alt factor critic în calculul costurilor. În timp ce o centrală convențională poate funcționa peste 40-50 de ani, sistemele fotovoltaice și eoliene necesită înlocuirea succesivă a componentelor precum invertoarele, bateriile sau turbinele. AEI subliniază că ignorarea acestor cicluri de înlocuire și a necesarului de repowering în calculele de cost reprezintă o eroare de abordare în raportarea rentabilității tehnologiilor regenerabile.
În contextul actual al piețelor de energie, stabilitatea furnizării este un factor esențial pentru economie. Deși reglementările europice și mecanismele de preț sunt menite să faciliteze tranziția energetică, impactul asupra facturii finale rămâne un subiect de dezbatere. Diferențele de cost între energia produsă în momente de vârf și cea necesară în perioadele de consum ridicat, precum seara, determină necesitatea unor investiții masive în infrastructură și stocare.