În sectorul energetic, există o percepție generalizată conform căreia energia produsă prin cărbune este cea mai scumpă, în timp ce sursele fotovoltaice și eoliene sunt cele mai ieftine. Totuși, această afirmație este contestată de faptul că un MWh produs de la soare sau vânt este dependent de condițiile meteorologice, spre deosebire de un MWh garantat de o infrastructură de bază. Diferența majoră rezidă în capacitatea de a asigura livrarea continuă de energie, indiferent de momentul consumului.
Evaluarea actuală a surselor regenerabile este considerată parțială, deoarece se concentrează pe costul marginal scăzut, dar omite necesarul de infrastructură pentru funcționare constantă. Pentru a asigura o alimentare de 24 de ore din 24, un sistem bazat pe fotovoltaic și eolian trebuie să includă costuri pentru stocarea energiei, supradimensionarea capacității, serviciile de echilibrare și extinderea rețelelor. Fără aceste componente, care includ și înlocuirea bateriilor sau a invertoarelor, analiza costurilor rămâne incompletă și nu reflectă realitatea unui sistem energetic robust.
În acest context, prețul energiei rămâne adesea stabilit de ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii, care este frecvent o centrală pe gaz. Această structură de piață creează o anomalie, în care gazul este penalizat prin taxe și costuri de emisii, dar tot el stabilește prețul de care beneficiază și sursele regenerabile. Astfel, deși regenerabilele au costuri marginale mici, sistemul rămâne dependent de capacitățile dispecerizabile pentru a evita blackout-urile, ceea ce transferă costurile de echilibrare către consumatori.
Estimările privind costurile diferă semnificativ în funcție de nivelul de continuitate solicitat. Pentru un consumator industrial, un sistem fotovoltaic capabil să asigure continuitatea ar putea costa între 200 și 350 €/MWh, în timp ce cărbunele variază între 145 și 235 €/MWh. Pentru consumatorii casnici, un sistem solar cu funcționare garantată poate ajunge la 350-450 €/MWh, o valoare mult superioară celor 140-180 €/MWh pentru hidroenergie sau 170-260 €/MWh pentru gaz.
O altă problemă majoră este durata de viață a echipamentelor. În timp ce o centrală convențională poate funcționa peste 40 de ani, sistemele regenerabile necesită înlocuirea succesivă a componentelor, precum bateriile sau invertoarele. Compararea investiției inițiale de la un panou solar cu costul unei centrale pe cărbune pe un termen de jumătate de secol este considerată o eroare de calcul, deoarece omite necesarul de repowering și de dezafectare a echipamentelor uzate.
În România, sectorul industrial este format din doar 26 de companii în top 100, evidențiind o structură economică specifică. În acest cadru, stabilitatea energetică rămâne un subiect critic, deoarece costurile pentru echilibrarea rețelelor și stocarea energiei sunt adesea externalizate către operatorii de rețea și, în final, către consumatorul final. Fără o integrare completă a costurilor de infrastructură și de rezervă, prezentarea regenerabilelor ca fiind singura opțiune ieftină rămâne o viziune parțială asupra realității economice.