Analiza realizată de Iuliana Topor în cadrul programului FEL România evidențiază structura energetică a Suediei, o țară care a atins un nivel de producție fără carbon de 99,6%. Acest sistem este susținut de o combinație strategică între hidroenergie, energie nucleară și resurse eoliene, oferind un model de stabilitate pentru tranziția energetică. Suedia funcționează ca un nod regional important, fiind interconectată prin linii și cabluri submarine cu Norvegia, Finlanda, Danemarca, Germania, Polonia și țările baltice.
În anul 2025, producția totală de electricitate a Suediei a fost de aproximativ 159,8 TWh, înregistrând o scădere ușoară de 1,1% față de nivelul de 161,6 TWh din 2024. Hidroenergia rămâne principalul pilon, reprezentând circa 44% din mix, echivalând cu aproximativ 71 TWh prin intermediul celor peste 1.900 de hidrocentrale. Energia nucleară contribuie cu aproximativ 29%, adică circa 46 TWh, fiind furnizată de 6 reactoare active operate în cele trei centrale Forsmark, Ringhals și Oskarshamn.
Energia eoliană a cunoscut o expansiune masivă, ajungând la o pondere de 25% în producția de 2025, ceea ce înseamnă aproximativ 40 TWh. Această creștere este marcată de un moment istoric în decembrie 2024, când producția eoliană a depășit, pentru prima dată, atât hidroenergia, cât și energia nucleară într-o singură lună. Pe de altă parte, energia solară deține o pondere de 1,5%, deși capacitatea sa instalată a crescut rapid de la 0,14 GW în 2016 la peste 4,8 GW în perioada 2024-2025.
Suedia se confruntă cu provocări tehnice majore legate de transportul energiei între nordul bogat în resurse și sudul industrializat. Proiectul NordSyd vizează creșterea capacității de transport pe coridoarele centrale de la 7,3 GW la aproximativ 10,5 GW conform planului operatorului Svenska kraftnät. Totodată, sectorul eolian se lovește de bariere administrative, cum este sistemul de veto municipal, care în 2025 a dus la respingerea a aproape 90% din proiectele depuse între ianuarie și septembrie.
Comparația cu România relevă diferențe structurale semnificative, în special în ceea ce privește dependența de combustibili fosili. În timp ce Suedia are o pondere de sub 0,1% pentru combustibilii fosili, România utilizează aproximativ 34% din producția de electricitate din surse termice, inclusiv cărbune și gaz. De asemenea, Suedia este un exportator net de electricitate, cu un surplus de aproape 34 TWh în 2025, în timp ce România rămâne un importator net pe piața energetică.
Tranziția energetică necesită nu doar creșterea capacității instalate, ci și dezvoltarea unor rețele moderne și a capacităților de stocare. Pentru România, integrarea volumelor mari de energie regenerabilă depinde de modernizarea infrastructurii pentru a evita congestiile, asemănătoare celor observate în Suedia între regiunile nord și sud. Un cadru legislativ predictibil și investițiile în flexibilitatea sistemului sunt esențiale pentru a reduce dependența de importuri și a asigura securitatea alimentării.